DUMNEZEU NU-I IUBIRIST (poem)

Dumnezeu este Iubire,
Dar și Drept Judecător.
Iartă, miluiește bine
Dar și mustră uneori !

Ne dă binecuvântare...
Soare; dar și ploi, furtună !
Dumnezeu nu e o boare
De visări sub clar de lună.

Pe om îl ajută, așteaptă...
E Părinte bun, Preasfânt
Dar la judecata dreaptă
Va fi just al Său Cuvânt !

Desparte capre de oi,
Drepți de oameni cu păcate
Nu'i amestecă apoi,
Ghiveci în varietate.

Dacă Domnul nostru în templu

N'ar fi biciuit tiranii

Și n'ar fi fost un exemplu

Celor ce numărau banii...

N'am mai fi știut vreodată

Că simoniacii toți

Au osândă neîncetată,

Că sunt hulitori și hoți.

La fel față de arhierei...

Nu le'a zâmbit Domnul în parte

Când aveau mulți dintre ei

Viclenii și răutate.

Ci i-a mustrat cuviincios

Numindu'i șerpi și morminte

Fiindcă în chip evlavios

Mințeau aburind cuvinte...

De era Iisus Hristos

Iubirist, să'l plimbe vântul

N'ar mai fi numit pe jidovi

Îndărătnici, cu cuvântul !

Dumnezeu din veșnicie,

Luceferi ar fi iertat

Când îngeri voiau să fie

Asemeni cu Cel Preaînalt.

Și le'ar fi dat încă drepturi

Să nu mai cadă în iad

Satan ar fi primit sceptru

Și coroană de împărat.

Eva n'ar fi pedepsită

Să asculte de bărbat,

Iar Adam ar fi fost slugă

Cu capul mereu plecat.

Dacă mânia din Cer

Prin foc n'ar fi stârpit sodomia

N'am mai fi știut defel

Cât de rea e preacurvia.

Dur a fost Sfântul Ioan

Când l'a mustrat pe Irod

Că'n adulter, an de an,

Smintea pe al său norod.

De era tot numai zâmbet,
Nicolae - sfântul blând
N'ar fi pălmuit eretici
Pentru al lor groaznic cuvânt.

Sfinți cu râvnă și putere
La ighemoni în cetate
Nu le vorbeau cu plăcere
Să greșească mai departe.
Erau fermi mărturisirii,
Viclenia jos călcând
Și în numele Iubirii
Erau chinuiți, pe rând.

Varietate de păcate
Se săvârșesc în ascuns.
Când public sunt promovate,
Aspru cuvânt trebuie spus !

Asta e dreptatea dată
Firii în păcat căzută.
Un idealist notoriu
În iluzii doar exultă.

Avem rodul libertății
Ce'am primit de la zidire
Am ales să fim în haos
Cu a noastră nesimțire.

Iar să faci o uniune
Cum s'a vrut din început
Nu poți dacă al tău nume
Ți-e întinat cu păcat mult !

E bine ca să pleci capul
Când lovește lumea în tine...
Dar să faci pace cu dracu'
Nu'i corect și nu e bine !

E frumos să ajuți oameni,
Să le dai o mângâiere.
Dar nu tuturor asemeni
Aceeași faptă se cere...

Să fii harismatic, mistic,
Înțelept și altruist...
Dar zadarnic toate acestea,
De nu ești și realist !

Iubirismul vede'n toate
Numai lauri de lumină.
Sfințește legal păcate
Și la demoni se închină.

Toate sunt îngăduite,
Toate folosesc cu rost
Viciile urgisite
Sunt virtuți cum n'au mai fost.

Respect în diversitate,
Amestec ecumenist.
Dar sigur în realitate...
Dumnezeu nu'i iubirist.
 

StMS