” M ă tem ca dragostea voastră să nu-mi facă nedreptate (prin intervenţiile către împărat) ; vouă vă este uşor să faceţi ce voiţi, dar mie îmi este greu să dobîndesc pe Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi cruţa. L ăsaţi-mă să fiu mîncare fiarelor, prin care pot dobîndi pe Dumnezeu. Sunt grîu al lui Dumnezeu şi sînt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a Iui Hristos. M ai degrabă linguşiţi fiarele, ca ele să-mi fie mormînt şi să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind, să fiu povară cuiva. A tunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Hristos, cînd nici trupul meu nu-l va vedea lumea. A m să linguşesc fiarele, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii şi nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, le voi sili. I ertaţi-mă !   E u ştiu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic. Pe Hristos Îl caut, Care a murit pentru noi, pe Acela îl vreau, Care a înviat pentru noi !   M ai bine fiţi cu mine, adică cu Dumnezeu ! Nu mă bucur de hrana cea stricăc...

  O rice creștin, în viața sa, Printr'un urcuș duhovnicesc va fi trecut. Unii coboară, urcă, stau pe loc pân'vor cădea, De'or mai putea... S'o ia de la'nceput. A colo sus, Hristos așteaptă Să'ncununeze suflete ce s'au silit la bine. Preoți, monahi, mireni ce au păstrat curată Credința dreaptă În public și'ntru sine. Î ngerii buni, mai sunt trimiși S'ajute oameni ce prin lume au vreo poticnire. Tineri, bătrâni - săraci, bogați mai sunt atinși Și uneori învinși De'a șoaptei ispitire. C ei cuvioși, rabdă îndelung Ținându'se cu rugăciunea de a virtuții treaptă. Și chiar de vin asupra lor săgeți, vifor prelung Smeriți ajung La Cel ce îi așteaptă.   C a să urci drept, s'ajungi în Rai, De la'nceput nu mai privi, de poți, înspre pământ ! Te leapădă de lume, de viciul ce în tine îl mai ai Râvnă să dai Și cuget sfânt. A poi neîntristat, înstrăinat De toată atașarea pământească; să urci cu povață, Să ai duhovnicesc părinte întru sporire înaintat...

N imeni să nu se scandalizeze de cei răi, căci acest lucru l-a spus Scriptura de la început. Şi ce este dacă şi cei buni se veselesc şi cei răi sunt pedepsiţi? Una din acestea două e natural să se întâmple, iar alta deloc; anume, ca aceia răi să fie pedepsiţi, aceasta se poate, iar ca aceia buni pururea să se bucure, aceasta nu se poate. Nimeni n-a fost asemenea lui Pavel, şi totuşi în necazuri şi-a petrecut întreaga viaţă; în lacrimi, în suspinuri, noaptea şi ziua, după cum zice: „timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi” (Faptele Apostolilor 20, 31) , şi: „mă împresoară în toate zilele”. (II Corinteni 11, 28) N u că doar astăzi se bucura, iar mâine se întrista, ci în fiecare zi nu înceta a fi scârbit. Deci, cum de a zis că „cei răi vor spori spre mai rău”? N-a spus că se vor bucura de linişte, ci că „vor spori spre mai rău”, adică sporirea lor este în rău. N-a spus că vor fi în fericire. Dar dacă şi sunt pedepsiţi, de acee...

    „Este mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte, este mai mare decât toate buruienile” (Matei 13, 32) H ristos zice că ceea ce se întâmplă cu grăuntele de muştar, se întâmplă şi cu propovăduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toţi, cei mai mici dintre toţi, dar, totuşi, lucrând în ei o putere mare, Evanghelia s-a propovăduit în toată lumea. L a pilda grăuntelui de muştar, Domnul adaugă încă şi pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a dospit. Adică, precum aluatul dospeşte o cantitate mare de făină, aşa Apostolii, zice El, vor întoarce toată lumea. Ş i vezi înţelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arăta că, precum acelea se fac, adică creşterea grăuntelui de muştar şi dospirea întregii frământături, tot aşa va fi şi cu propovăduirea Evangheliei la toată lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea să-I stea împotrivă şi să-I zică: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncându-...

A uzind eu, neputinciosul, că există oarecare stare de viaţă şi smerenie mare şi neobişnuită a celor aflaţi într-o mânăstire deosebită, numită ÎNCHISOAREA, supusă mai înainte pomenitului luminător al luminătorilor, l-am rugat pe acel drept să-mi înlesnească să ajung şi eu acolo. Şi marele bărbat a ascultat rugămintea mea, nevrând să întristeze sufletul meu nicio dată, întru nimic. A jungând deci eu în mânăstirea celor ce se pocăiau şi în locul celor ce plângeau cu adevărat, am văzut într-adevăr, dacă nu e prea îndrăzneţ să spun, ‘cele ce ochiul omului nepăsător nu le-a văzut şi la inima omului trândav nu s-au suit’ (1 Cor. 2,9), lucruri şi cuvinte care pot să-L silească pe Dumnezeu; îndeletniciri şi chipuri de viaţă care pot încovoia în scurt timp iubirea Lui de oameni. A m văzut pe unii din vinovaţii aceia nevinovaţi, stand toată noaptea până dimineaţa afară, în aer liber, cu picioarele nemişcate, clătinându-se de somn în chip jalnic, prin silirea firii, şi nedăruindu-şi ni...

O femeie de la țară credincioasă, gospodină Ce mai toată ziulica trebăluia prin grădină Avea oarece'ncercare și astfel s'a cugetat; Să ceară sfat de la preot, la Biserica din sat: - Părinte, am o vecină care într'una mă ceartă. Până și câinii ei slobozi mă gonesc și mă tot latră ! Rog a face rugăciune, Dumnezeu să'i potolească, Domnu' prin sfinția voastră, poate'o să mă miluiască...  - Fiică, eu 'oi mijloci cu a mea smerită rugă Și la Sfânta Liturghie te voi pomeni, la slujbă ! Dar să știi un singur lucru: nici eu, dar nici Cel de Sus În purtarea Sa de grijă nu te va milui înde'ajuns Dacă tu însăți și'acasă, ziua - noaptea'n rugăciuni N'ai să stărui în postire, în metanii și s'aduni Har și vorbe cu blândețe, tăcere, dar și răbdare... Pentru că Domnul din Ceruri știe pentru fiecare Ce încercări să'i aducă, ispite și cercetări... Ca mai apoi să trimită sfinte binecuvântări !  ©StMS  "Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdăt...

S fânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, rămânând orfană și în scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilița, fiind hrănită și venind în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei proști. Ei se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate. D eci, s-a întâmplat că fecioara Marina, care acum era de 12 ani...

” Credința adevărată o spune dreptul, iar mărturia nedrepților este înșelătoare. ”  (Pilde 12, 18) C ei care își spun "nepomenitori" s-au exclus singuri din Biserică pentru că doar ateii sunt nepomenitori în adevăratul sens al cuvântului. Aceștia nu pomenesc pe nimeni; nici pe Dumnezeu, nici pe Maica Domnului, nici sfinți, nici neamuri, rude sau prieteni... în rugăciunile lor. N u devine cineva nepomenitor doar că nu pomenește la slujbe un ierarh ecumenist sau eretic. De unde supradimensionarea aceasta a ierarhului de parcă ar fi Dumnezeu !? Este rodul atașamentului excesiv de lider ce a săpat în conștiința unora care totuși cred că nu mai împărtășesc deloc convingerile papiste... T răind în iluzia că mai marii instituției clericale apostați ar mai putea fi conducători și adevărați păstori ai Bisericii, aceștia au făcut pact cu indecizia recunoscând încă autoritatea vânzătorilor de credință cu toate că iudele actuale s-au lepădat de ei și i-au exclus din bi...

D e Ţi’am greşit, o, Doamne, Să nu mă ierţi degrab… Trimite a Ta pedeapsă Pe sufletul meu slab... Dar să’mi rămâi alături, Să nu mă părăseşti. O, Doamne al mântuirii, Atunci să mă întăreşti ! …Să’mi luminezi fiinţa Robită de întuneric, Să’mi dai a Ta răbdare În trupul meu vremelnic… Să’mi rânduieşti în pace Sărmana’mi mântuire Şi’apoi să’mi dai Iertarea… …Dar Voia Ta să fie ! A min. ©StMS

  S ceptrul împărăţiei Romei luîndu-l cu nevrednicie păgînul Diocleţian, foarte mult se silea la necurata slujbă idolească. El mai întîi cinstea pe Apolon vrăjitorul, ca şi cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor să fie. Pentru că diavolul petrecînd în acel idol neînsufleţit, dădea răspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciună proorocind despre cele ce vor să fie, deşi niciodată nu se împlineau proorociile lui. Odată, întrebînd Diocleţian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un răspuns ca acesta: "Nu pot cu adevărat, ca mai înainte să-ţi spun cele ce vor să fie, căci împiedicare îmi fac oamenii cei drepţi pe pămînt şi pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capişti; pentru că drepţii sleiesc a noastră putere". D eci, a întrebat Diocleţian pe slujitori: "Cine sînt drepţii aceia de pe pămînt, din pricina cărora zeul Apolon nu poate să proorocească?" Iar slujitorii i-au răspuns: "Creştinii de sub cer sînt drepţii aceia...

„ Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești ” (Matei 26, 39) E u cred că mulţi se întreabă pentru ce Hristos a grăit aceste cuvinte; si cei necredincioşi vor răstălmăci aceste cuvinte, spre a întinde cursă fraţilor noştri celor mai slabi. Deci pentru ca noi atât năvălirea acelora să o respingem, cât si pe fraţii noştri să-i scăpăm de nelinişte şi de strâmtoare, să observăm aceste cuvinte mai de aproape, să ne oprim la tâlcuirea acestui loc şi să pătrundem în înţelesul lui cel adânc. C ăci citirea şi audierea cuvintelor nu ajută la nimic, dacă ele nu se şi pricep încă şi vistiernicul acela al împărătesei Candakiei citea, dar cât îi lipsea ucenicul lui Hristos, care să-i tâlcuiască cele citite, el nu înţelegea. Ca nu acelaşi lucru să vi se întâmple si vouă, fiţi cu băgare de seamă la cuvintele noastre, aţintiţi-vă priceperea voastră şi primiţi cuvântarea mea cu suflet plin de luare aminte şi râvnitor...

- se citesc la Denia celor 12 (douăsprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare, cu care si începe Slujba Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi ale Domnului - Troparul C ând măritii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție ! Prima Evanghelie a Patimilor Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1 Z is-a Domnul ucenicilor Săi:  Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El.  Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El, şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată Îl va preaslăvi.  Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după ...