O femeie de la țară credincioasă, gospodină Ce mai toată ziulica trebăluia prin grădină Avea oarece'ncercare și astfel s'a cugetat; Să ceară sfat de la preot, la Biserica din sat: - Părinte, am o vecină care într'una mă ceartă. Până și câinii ei slobozi mă gonesc și mă tot latră ! Rog a face rugăciune, Dumnezeu să'i potolească, Domnu' prin sfinția voastră, poate'o să mă miluiască...  - Fiică, eu 'oi mijloci cu a mea smerită rugă Și la Sfânta Liturghie te voi pomeni, la slujbă ! Dar să știi un singur lucru: nici eu, dar nici Cel de Sus În purtarea Sa de grijă nu te va milui înde'ajuns Dacă tu însăți și'acasă, ziua - noaptea'n rugăciuni N'ai să stărui în postire, în metanii și s'aduni Har și vorbe cu blândețe, tăcere, dar și răbdare... Pentru că Domnul din Ceruri știe pentru fiecare Ce încercări să'i aducă, ispite și cercetări... Ca mai apoi să trimită sfinte binecuvântări !  ©StMS  "Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdăt

IUBIŢII MEI FRAŢI ŞI SURORI ÎNTRU DOMNUL P entru dragostea lui Hristos, care ne apropie duhovniceşte pe cei risipiţi şi nemângâiaţi părinteşte, pe cei oropsiţi (cari suntem de o credinţă şi un cin), vă rog eu mult păcătosul şi nevrednicul vostru frate, să mă îngăduiţi a vă face o mică mărturisire: Ş tiţi că fiecare om se îndeletniceşte în viaţă cu ceea ce a învăţat de mic: plugarul cu aratul, morarul cu măcinatul, croitorul cu cusutul, lemnarul cu cioplitul, bucătarul cu gătitul, doctorul cu lecuitul şi fiecare lucrează acolo unde se pricepe şi unde este obişnuit. E u unul n-am avut parte să deprind vreo meserie ca lumea, prin care să mă înlesnescă în viaţă. Am fost de mic stângaci la lucruri practice şi văzând ai mei că nu pot scoate nimic din mine, m-au dat pe mâna dascălilor, care s-au străduit săracii cu mine nu mai puţin de 12 ani de zile, până ce m-au învăţat desăvârşit a citi şi a scrie. D upă ce le-am scos peri albi în cap şi când credeau că au făcut om din