Păcatul † Clasificare
†
Păcate împotriva Duhului Sfânt
Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acelea care încalcă conştient şi îndărătnic legea lui Dumnezeu şi adevărurile Sfântului Duh. Ele se opun celor trei mari lucrări ale Harului Sfântului Duh: credinţa, nădejdea, dragostea.
Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta.
(Matei 12, 31)
Necredinţa (ateismul)
Nepăsarea faţă de adevărul de credință
Închinarea la dumnezei străini (inclusiv idolatria, astrologia)
Erezia
Lepădarea de Biserică
Superstiţia
Vrăjitoria
Deznădăjduirea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu
Sunt oameni care socotesc că păcatele făcute de ei sunt atât de mari încât nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu, chiar dacă s-ar pocăi, şi de aceea nu mai încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (Ioel 2.12-14). De acest păcat s-a făcut vinovat Iuda, care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul s-a dus şi s-a spânzurat.(Mt27.5)
Sinuciderea
Hula împotriva Duhului Sfânt (înjurăturile de cele sfinte)
Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu.
De acest păcat se face vinovat cel ce păcătuieşte neîncetat, şi totuşi crede că Dumnezeu, fiind atotbun, îl va ierta; de asemenea cel ce socoteşte că se va putea mântui numai prin credinţa lipsită de fapte bune (Rom2.4-5; Iac2.26)
Pizmuirea aproapelui pentru harul care i s-a împărtăşit
Nepocăinţa până la moarte
nesocotirea darurilor lui Dumnezeu şi a rolului Lui în viaţa noastră prin neacceptarea lucrărilor Sfintei Biserici.
†
Păcate strigătoare la cer
Greutatea păcatelor strigătoare la cer reclamă o pedeapsă chiar aici pe pământ. Ele strică însuşi chipul lui Dumnezeu din om. Ele sunt:
Uciderea (crima, avortul)
Sodomia (homosexualitatea) Gomoria
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, năpăstuiților
Răpirea, Siluirea (violul)
Întârzierea sau oprirea plăţii lucrătorilor
Abandonarea pruncilor (la orfelinate, părinți adoptivi)
Părăsirea părinților (neîngrijirea și surghiunul bătrânilor la azile)
†
Cele 7 Păcate de Moarte
Păcatele capitale izvorăsc din slăbiciunea voinţei omului, slăbiciune creată de păcatul strămoşesc. Ele sunt în număr de şapte şi corespund celor şapte patimi:
Mândria
Este cauza căderii îngerilor răi, şi, deci cauza primă a păcatelor. Semnele mândriei:
Nu se supune superiorilor
Nu lasă întâietatea celor de-o seamă şi celor mai mici
Vorbeşte mult şi cu semeţie
Caută în tot chipul slavă, cinste şi laude
Se înalţă pe sine şi faptele sale
Dispreţuieşte pe ceilalţi
Caută să sară în ochii celorlalţi
Se laudă cu neruşinare.
Orice lucru bun ar avea, şi-l asumă lui, nu lui Dumnezeu
Se laudă cu lucrurile bune pe care nu le are
Se străduieşte mult să îşi ascundă neajunsurile şi păcatele.
Nu primeşte îndemnurile, mustrările şi sfaturile.
Se amestecă în treburi care nu-l privesc.
Este neiubitor şi plin de ură.
Iubirea de arginţi (bani, bogăție, lucruri materiale) Zgârcenia
are şi ea izvorul în inima omului şi se manifestă ca o dorinţă nestăpânită după lucrurile trecătoare.
Curvia (desfrânarea)
înseamnă lăsarea în voile trupeşti realizate prin simţuri şi prin trup. Cine se desfrânează, păcătuieşte în însuşi trupul său. După Sfântul Ioan Casian, desfrânarea are mai multe forme: una lucrată în cadrul unirii dintre două persoane de sex opus. (curvia premaritală, perversiunile, etc)
alta, în afară sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus, autosatisfacerea (masturbarea, onania, malahia) a treia, curvia în suflet şi în minte.
Zavistia (invidia)
se manifestă prin părere de rău faţă de binele aproapelui şi bucurie pentru necazul lui. Este o încălcare a dreptăţii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. "Spune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea." Invidia îi face pe oameni mai răi decât orice şarpe veninos!
Lăcomia
este un păcat trupesc caracterizat prin pofta nestăpânită de a bea şi a mânca. "De mâncare numai atât să ne folosim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. De acest păcat se leagă obezitatea şi alcoolismul care reprezintă două din cele mai importante probleme contemporane ale omului (alături de fumat şi consumul de droguri).
Mânia
presupune supărarea peste măsură pentru orice lucru şi dorinţa de răzbunare pe cei care ne-au făcut (aparent chiar) un rău. "Eu însă vă zic vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic este de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata Sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheara focului. (Matei 5:22). Mânia este o otravă puternică, cu care a adăpat Diavolul sufletul omenesc.
Iată caracteristicile mâniei:
când este îndelung păstrată şi hrănită, ea se preface în răutate şi ranchiună.
"Soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici să nu daţi loc Diavolului." (Efeseni 4:26-27)
împreună cu răutatea, se naşte din o nemărginită iubire de sine mânia se transformă in cazuri extreme uciderea celui pe care îl priveşte. Astfel Cain, împins de mânie l-a ucis pe bunul său frate Abel.
mânia se înfăptuieşte şi prin defăimare şi clevetire
omul prins de mânie "păcătuieşte şi se laudă cu păcatul".
Lenea
este nepăsarea faţă de îndatoririle creştine şi cele sociale. Din ea izvorăşte slăbiciunea fizică şi psihică, lipsurile, îndemnul la furt, ceartă, uitare de Dumnezeu. "Nu fiţi greoi, ci urmăritori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12). "Calea celui leneş e un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă." (Pilde 15:19). "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce." (Facerea 3:19) De la lene nu e decât un pas până la beţie, care stârneşte o mulţime de alte păcate grele: desfrânarea, batjocurile, clevetirile, hulele, desele ospeţe, jafurile, călcările de jurământ, jocurile de noroc, înşelăciunile, certurile, bătăile, etc.
†
Alte păcate
Furtul
Jocurile de noroc
Nedreptatea (măsluirea măsurilor, părtinirea, mita şi primirea de daruri, cămătăria, stoacerea de bani prin forţă sau ameninţarea cu forţa şi altele)
Nesocotirea părinţilor
Nesăbuinţa (lipsa de înţelepciune)
Lovirea
Nepăsarea
Păcatele limbii (clevetirea, mărturia mincinoasă, cearta, bârfa, limbuţia, hula, înjurătura)
Gândurile rele
Fumatul
Drogurile
Cauza păcatului este ispita venită de la Cel-Rău dar care speculează pofta din inima omului Ispita este întotdeauna pe măsura noastră, scrie apostolul Pavel, căci Dumnezeu, care este credincios, nu îngăduie să fim ispitiţi peste puterile noastre ci- continuă apostolul- pregăteşte şi mijlocul de a ieşi din ea, de a o răbda. Mijloacele de luptă împotriva ispitei sunt: împotrivirea, privegherea, rugăciunea, postul.
†
