U n preot dintr'o cetate Nu vestit, dar în etate Slujea'n centru, la oraș În sfințitul său locaș. B iserica îi era mare Adesea neîncăpătoare Și'i venea, și să tot fie Mult norod la Liturghie. U neori, însă, pe gânduri Se întreba în multe rânduri Dacă toți acești con'frați Sunt creștini adevărați: " D oamne, câți 'or fi din ei Creștini buni, nu farisei Care vin pentru credință Și nu din obișnuință...!? C are vin pentru Hristos Și duhovnicesc folos, Și se roagă cu dorire Pentru a lor mântuire !?" N 'a trecut prea multă vreme Ca sita să'nceapă cerne Și astfel grâul cules De neghină s'a ales !

Al celui între sfinţi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slãvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru. D e este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi  luminat ! D e este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu ! D e s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.  D e a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã. D e a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã. D e a ajuns cineva dupã ceasul al șaselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit. D e a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se. D e-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeşte pe cel din urmã ca şi pe cel dintâi, odihneşte ...

U n ierarh eretic încetează a mai fi ierarh, își pierde preoția, este în afara Bisericii. Oricâți îl urmează prin pomenirea lui, nu urmează un episcop, ci un om care a căzut din harul ierarhicesc. Cum este cu putință pentru această turmă să nu cadă și ea ? De unde primesc preoții însărcinarea preoției ? Poate un ierarh căzut să ofere turmei sale Trupul și Sângele lui Hristos ?  C anonul al 15-lea al sinodului I și al II-lea din 867 afirmă cu claritate că un ierarh eretic nu este un ierarh, ci un pseudo-ierarh, adică un fals arhiereu. Liturghiile sale sunt false liturghii: hirotoniile sale sunt false hirotonii, mirungereasa nu este Sfântă Mirungere, și toate Tainele săvârșite de acesta sunt lipsite de conținut sfințitor. Dar în Biserică, care este un singur Trup, nimeni nu există de sine stătător. Un preot depinde de ierarhul său. Preotul concelebrează întotdeauna cu ierarhul său, cu ierarhul pe care îl pomenește, chiar dacă acesta se află altundeva.  O amenii, ...

S ub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă Biserică. Şi, când au luat turcii Constantinopolul de la greci (creştini), atunci, în vremea luării, slujeau preoţii cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat şi mare popor. Aceştia toţi au adormit de atunci până în vremea de astăzi. Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul, toţi aceia câţi sunt acolo adormiţi vor învia, după cum la Efes au înviat cei şapte mucenici, şi vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci în tulburare au adormit, în tulburare vor şi învia.” T ot referitor la această proorocie monahul Zosima Pascal, un cunoscut nevoitor prodromit, în lucrarea sa, "Sfârşitul omului", ne face părtaşi ai unei descoperiri: “ L a împăratul turc era un croitor creştin cu numele Hristea, care făcea haine la toţi paşii şi la toţi slujitorii împărăteşti. Unul dintre paşi îl iubea foarte mult pe Hristea. Şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care îl iubea pe Hristea. Deci, auzind Hri...

”Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.”   (Psalmi 2, 11 ) D eși etimologia cuvântului ar trebui să anuleze din start modul de expunere sentimentalist al conotației muzicale laice care astăzi a pătruns în biserica ortodoxă, totuși ”preanevinovata” cântare este dorită și apreciată de credinciosul de rând mai mult decât muzica bizantină, ca să nu mai vorbim de cuvântul simplu al rugăciunii care zidește în Duh și întărește sufletul întru credință. S unt bine cunoscute momentele de euforie ale creștinilor necatehizați destul, atunci când Sfânta Liturghie e pe sfârșite, iar somnul și plictiseala dispar ca prin minune pentru că sosește vremea mângâierii propriului egoism, expunerea propriei trăiri sufletești în public și un pas lăuntric făcut îndărăt față de lucrarea cea tainică și corectă a mântuirii. Slujba se preschimbă într-un spectacol în care muzica lumească se contopește cu oarecare cuvinte sfinte și sufletul alunecă în sensibilitate nocivă, slă...

”Sfatul bun te va păzi și cugetul drept te va apăra.” Și iarăși zice Scriptura: ”Cei ce n-au sfătuitori, cad ca frunzele.” De aceea este bine, mamă, să ne mai sfătuim. N u numai Liturghia te mântuiește. Nu auzi ce spune Sfântul Grigorie Sinaitul ?  „Cine are rugăciunea minții, are și Liturghia, are și toată pravila Bisericii tot timpul” . †   N u cumva socotind noi că iubim pe aproapele, să ne lăsăm călcați de cei străini de dreapta credință în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la Ortodoxie și a ne impune credința lor cea strâmbă și eretică. Iar dacă voiesc a ne ataca credința noastră cea sfântă sau Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie să o apărăm cu toată puterea până la moarte, după cum zice Sfântul Nicodim Aghioritul în Războiul nevăzut. S e cade, așadar, oricărui preot ortodox și oricărui creștin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaș al lui Hristos cu toată evlavia și cu mânie bărbătească și tare să apere, ...