PĂRINTELE ANTIM ŞI PĂRINTELE HARITON DIN ATHOS ☦ Un dialog despre pseudosinodul din Creta

Pr. Antim :

    Ca o întrebare practică, dacă aveţi creştini la spovedanie care s-au hotărât şi ei să nu mai meargă la preoţii care sunt în comuniune cu ierarhul la slujbele lor, sau dacă aveţi aşa, creştini care vin la spovedanie la sfinţia Voastră, şi totuşi, neavând  unde să se ducă la sfânta Liturghie, mai merg şi la cei care ţin comuniunea cu episcopii; dacă aveţi aşa ceva şi cum aţi proceda cu ei, îi mai împărtăşiţi – dacă ei nu se împărtăşesc acolo?

Pr. Hariton :

       Pentru cei care vor să taie comuniunea şi pomenirea, dar nu au preoţi acolo, împrejurul lor care au tăiat pomenirea, care să facă treaba asta, pentru împărtăşit să meargă  la părinţii care au tăiat pomenirea.

Pr Antim :

       Dar ei pot să spună că le lipseşte biserica, că ei vor să meargă regulat cum au mers mai înainte, sfinţia voastră cum procedaţi? poate nu au finanţe să meargă duminică de duminică  în locuri îndepărtate… ce faceţi?

Pr. Hariton :

      Eu, în general, nu spovedesc mireni; pentru cei care mă întreabă, trebuie să-i fac să înţeleagă, de ce trebuie să tai comuniunea cu ereticii.

Pr. Antim :

       Da, dar acum ţineţi-vă cuvântul…. La noi se spune că, folosind cuvântul de eretic am căzut în schismă, în extremă, pentru cei care n-au întrerupt pomenirea.

Pr. Hariton :

       După ce le spun ce înseamnă ecumenismul, tăierea pomenirii, după ce înţelege lucrurile astea, ce înseamnă erezie; şi pentru mireni şi pentru clerici şi pentru călugări, să înţeleagă prima dată acest lucru. Asta este lupta noastră să anunţăm poporul, să  informăm poporul cu ceea ce se întâmplă. După ce am explicat acest lucru, omul se maturizează, înţelege, dar poate nu vine astăzi la Adevăr, dar mâine devine conştient, matur şi el singur hotăreşte. Nu-i spun ,,Du-te’’, îi spun ce se întâmplă şi el hotărăşte singur, mai târziu, mai devreme. Este foarte rău când eu îl împing să facă lucrul acesta; nu te du, nu pomeni; dar el n-o simte, nu contientizează, nu se duce de gura mea, dar mai târziu se întoarce înapoi la cei care pomenesc, şi începe să zică ,, nu-i nimic, nu s-a întâmplat nimic ’’el s-o facă cu puterile lui, cu convingerea lui să fie sigur ce face şi atunci ai câştigat. De asta nu luăm răspunderea asupra noastră ,, fă asta sau în altfel ’’ dar îl lăsăm pe el să hotărască; noi îi dăm exemplu personal, noi nu mergem acolo, dar tu fă cum te luminează Dumnezeu. Nu pot să-ţi hotărăsc, să-ţi impun cum să faci, dar ai dreptarul, învăţătura lui Hristos şi a tuturor sfinţilor.

     Noi putem să-i spunem cum ne învaţă Biserica, ce ne învaţă sfinţii. Şi din istoria Bisericii…Ce ? Pe timpul arienilor se duceau creştinii după ce erau convinşi de erezie în bisericile lor ? Nu se duceau. Întotdeauna cînd au fost erezii, aşa ne învaţă Biserica, sfinţii părinţi, Evanghelia…nu putem spune ceva diferit faţă de aceştia; să folosim un exemplu: copacul are multe fructe care nu se coc toate într-o zi; primul fruct care s-a copt te duci şi-l iei , celelalte fructe se coc peste o săptămână, peste zece zile. Şi creştinii sunt la fel, n-au aceeaşi lumină, înţelegere.

     De aceea nici nu le spunem că, aceia care se duc acolo, sunt schismatici, eretici, le arătăm dragoste şi îi aşteptăm şi pe ei, cînd îi luminează Dumnezeu, să facă ceea ce este corect.

Pr. Antim :

      Eu am creştini la spovedanie  (noi slujim, dar într-un cerc restrâns, nu pentru oameni).  Acestor creştini, care vin la spovedanie, şi nu au în zona lor  puncte unde să se slujească sfânta Liturghie la care ei să meargă regulat cum au fost deprinşi, şi cum li s-a spus, eu le zic: oameni buni asta e soluţia pentru mântuire. Dar ei zic: părinte, nu pot, aşa e cugetul meu, ca să stau numai acasă, nu pot…. simt ca o decădere. Dar le-am spus: trebuie să faci din sufletul tău Biserică prin rugăciune mai multă, chiar să asculte o liturghie înregistrată de la cei care au întrerupt pomenirea, şi prin formulare (broşuri) care să conştientizeze această stare.

       Dar sunt destui care încă mai merg la biserici, nu se împărtăşesc acolo şi vin la mine în posturi sau şi în afara lor şi sunt pus în această situaţie: să-i mai dau împărtăşanie dacă mai merg la liturghiile lor, la slujbele lor  sau să nu le mai dau? să procedez cu iconomie, având în vedere că ei nu se împărtăşesc acolo, ci merg doar la liturghie din când în când.

Pr. Hariton :

        În locul sfinţiei voastre eu i-aş fi împărtăşit.

Pr. Antim :

       I-am împărtăşit şi eu, fac pogorămînt.

Pr. Hariton :

       Nu-i iconomie asta …. Dacă au înţelegerea să rămână în ortodoxie, şi sunt convinşi de acest lucru, dar încă nu au putere să întrerupă pomenirea pentru că ei, la  puţina lor înţelegere se străduiesc să rămână curaţi….Dacă nu-i mai împărtăşesc nici eu , i-am terminat; ce să mai fac cu ei?

Pr. Antim :

        Dar unii atunci pot să înţeleagă iconomia asta ca şi cum eu le-aş spune, pe ocolite, că nu s-a schimbat nimic, că harul e deplin în Biserici şi pot să ajungă la starea dinainte de sinodul din Creta.

Pr. Hariton :

        Într-adevăr e un pericol, pentru aceasta noi spunem: să-l fac să înţeleagă că trebuie făcută o jertfă pentru Hristos. Trebuie să-i fac să înţeleagă lucrul acesta… mergeţi la bisericile acelea acolo unde se pomenesc.

Pr. Antim :

       Pot eu să le spun să meargă la biserici ?

Pr. Hariton :

      Nu le spuneţi, dar el va merge oricum, noi le spunem corect, să nu te duci,  eu nu merg acolo; Dar pentru că tu eşti slab şi conştiinţa ta nu s-a maturizat, îţi arăt pogorământul (iconomia) pe care-l fac. El trebuie să înţeleagă că e un pogorământ, nu că este corect. Să-l facem să înţeleagă că acolo unde te duci tu, creştinule, la Biserică, tu eşti întinat ca  mod de credinţă;  tu trebuie să-l faci să înţeleagă, că atât timp cât tu te duci acolo, eşti un om bolnav. Spre exemplu: într-o  cameră unde sunt microbi şi ei se transmit, nu-i vezi sunt nevăzuţi, dar vei începe să tuşeşti, să ai simtome de gripă. De asta prin înţelegerea canonului 15, I-II Constantinopol, ne dă posibilitatea să tăiem pomenirea episcopului  înainte de judecata lui de caterisire.

    Prin pomenirea episcopului noi avem întinare cu erezia lui.

Pr. Antim :

      O întinare şi o comuniune.

Pr. Hariton :

       Dacă această ortodoxie curată pe care o ţinem o întinăm acum, cu timpul nici pe aceasta n-o s-o mai avem. Sau începem să ne îndreptăţim şi să spunem că nu este erezie, că asta nu este o problemă. Asta au păţit-o aghioriţii aici….cei care n-au tăiat pomenirea, ne spun acuma; ,,voi procedaţi corect’’. Pentru că nu cunosc corect teologia, se teme că-i ia chilia că-l scoate din sfantul Munte, etc; mai târziu începe să se îndreptăţească; că patriarhul ( Bartolomeu) face diplomaţie, începe să îndreptăţească erezia pentru că el nu poate să fugă de acolo, şi dacă va rămânea în această îndoială un an, doi de zile, pe urmă va spune că patriarhul nu  este eretic, nu are nici un fel de problemă  ,,de ce-i eretic ? –nu-i eretic”. Pr. Eftimie are mare renume aici . Şi zice creştinilor şi face rău la oamenii care merg la el , pentru că el spune: ,, da, e corect ce faceţi voi, ( întrerupând pomenirea ), nu-s de acord nici eu cu ereziile care sunt’’, dar el n-a tăiat pomenirea şi nici nu propovăduieşte la cei care vin la el că nu-i bun …. El tace şi atât ; şi oamenii, de la un om ca el cu nume, duhovnic cu renume, şi pentru că oameni  nu cunosc teologie, se duc înapoi cu ideea că nu-i chiar nici o problemă. Ei zic: ,, Da , noi nu suntem de acord  cu ceea ce face episcopul” . Dar la sfântul Nicolae, hramul mănăstirii Stavronichita,  el se duce şi slujeşte fiindcă aparţine de mănăstire,  cu vreunul din aceştia care se duc acolo, cu toate că el zice ,, că nu-i bine ce fac. ’’ Atunci de ce te duci cu ei ?…  Asta o păţesc pentru că ei n-au tăiat pomenirea măcar o lună de zile să vadă cât har  şi câtă lumină primesc  ca să facă deosebirea aceasta.

     Cei care pomenesc sunt în întuneric. Dumneavoastră n-aţi înţeles din ceea ce faceţi, eu am înţeles  – când pomeneam aveam în minte ,, dar ce au făcut rău ? ’’

După ce am tăiat pomenirea: ,, Doamne ce am făcut atâţia ani ?  Cum am putut să fac eu lucrul aceasta, cum să-i pomenesc ? ’’ Eu am simţit asta ( pr. Hariton ) .

     Pentru aceasta sfinţii părinţi niciodată nu au făcut iconomie şi diplomaţie în credinţă. Sfântul Marcu Eugenicul zice : în chestiuni de credinţă nu există soluţie de mijloc ( un pic de colo, un pic de dincolo ). Adevărul e adevăr, El nu poate fi şi puţin din minciună şi puţin din Adevăr.

Pr. Antim :

      Sfinţii Părinţi la sinodul al III lea ecumenic, au recunoscut hirotoniile lui Nestorie ? aceasta este adevărat, este scris undeva ?

 Pr. Hariton :

       Nu ştim nici noi toate, dar  am să caut şi eu .

Pr. Antim :

      Mi-au  spus unii că ar fi în acele procese verbale care s-au scris, cuvânt cu cuvânt, şi acolo ar spune ceva mai mult şi lucrurile cu adevărat , nu aşa din auzite .

Pr. Hariton :

       Aveţi tradus în română ?

Pr. Antim :

      Nu avem nimic tradus de la nici un sinod.

Pr. Hariton :

      Problema este simplă-pare dificilă, dar nu este. Un patriarh sau un episcop eretic, până să-l caterisească sinodul, toate tainele şi hirotoniile  ce le-au făcut sunt valabile, pentru că nu este caterisit de Biserică. Când va fi sinodul şi-l va judeca şi caterisi, după această hotărâre ce a luat-o sinodul  în privinţa lui ca eretic, dacă el mai săvârşeşte taine şi mai hirotoneşte, atunci ele nu mai sunt valabile.

Pr. Antim :

     Tocmai aici este problema şi contradicţia în minţile multora că se zice aşa: dacă hirotoniile lui Nestorie au fost recunoscute ca valabile, atunci înseamnă că lucrarea preoţească a acelor preoţi, botezurile, cununiile, spovedaniile făcute de ei, toate lucrările preoţeşti au fost valabile? Şi atunci mulţi spun că intră în contradicţie cu canonul 15, I-II Constantinopol, cu situaţia aceasta. Dacă sunt valabile până la întrunirea unui sinod, de ce să nu merg eu la Biserică? Pentru că botezul este valabil, cununia, împărtăşania sunt valabile !

Pr. Hariton :

      Se încurcă două lucruri diferite – Unu: problema tainelor, sfinţenia preoţiei, a  hirotoniei, tainele lucrează, nu se fac singure, şi al doilea lucru, erezia ce o are acel cleric în capul lui. De exemplu:

      Un episcop care e ortodox are hirotonia canonică. De la un timp el a început să propovăduiască erezia. Pînă să-l caterisescă Biserica, harul preoţiei pe care îl are pînă atunci nu se pierde. Atunci toate sunt valabile pentru că tainele sunt lucrate de harul preoţiei, nu de el ca om. Preoţia lui nu are legătură cu ceea ce crede el  ca om. Una e harul preoţiei şi alta, erezia ce o are în capul lui. Asta este o parte. Acum a doua parte;  Tăiem comuniunea cu episcopul care are învăţături eretice, nu pentru că face greşit tainele Bisericii; ci pentru că are învăţături greşite, eretice …şi ne spune tradiţia Biserici, canonul 15 I-II Const. Până să-l condamne Biserica pentru ereziile lui, trebuie să tai pomenirea pentru învăţăturile greşite pe care le are el ca om, nu pentru preoţia lui şi pentru ceea ce face el ca taine . Oprim pomenirea  în funcţie de canonul 15…oprind pomenirea se creează problemă în Biserică, începe lumea să nu se mai ducă la Biserică şi atunci întreabă. Biserica ce face ? Îl chiamă pe episcopul respectiv şi-l întreabă: ,, tu ce crezi ? sau crezi în asta şi asta ?” şi el zice : ,, păi nu, eu cred în altceva’’, atunci te condamnăm şi te caterisim. (Pr. Hariton a explicat chestiunea asta, ca să înţelegem de ce oprim pomenirea ca să evidenţieze problema, ca să se facă sinod şi să se ia o hotărâre. Dar face diferenţa între partea de preoţie şi el ca om, sunt două lucruri diferite: noi oprim pomenirea cu omul, cu ce are el în cap, ereziile lui. Dar preoţia lui, tainele lucreză acum ).

Pr. Antim :

      Dar canonul 45 apostolic zice aşa: ,, Dacă preotul sau episcopul a îngăduit celor scoşi din comuniune, adică ereticului, să săvârşească ceva ca şi preoţi adevăraţi, să se caterisescă. ’’ Până la sinodul din Creta  ei, în întrunirile lor voalate , Chambey, Rodos, au recunoscut papistaşilor, anglicanilor, evangheliştilor, baptiştilor că au taine, că au botez,  au preoţie, liturghie …şi acum cum vine canonul ?  le-au recunoscut ca să facă ceva: cum sunt socotiţi ei ?  Deci zice să se caterisească dacă le-au recunoscut …şi acum au pecetluit  ecumenismul. Şi pentru asta, trebuie să se mai facă un sinod ?

 Pr. Hariton :

       Aici e încurcătura. Aceasta care aţi spus-o mai înainte, să facă ceva din ale preoţiei,  să se caterisească. Până să se  caterisească tainele sunt valide. S-ar putea să-l caterisească după un an, doi, 3, 5, ani. Până atunci tainele sunt valide. Apoi cine-l va caterisi ? , dvs, el , eu ? Trebuie să se facă sinod să-l caterisească , oare se va caterisi singur, pentru că spune canonul să se caterisească? Nu există caterisire automată, asta este teorie papistaşă. Papistaşii spun că cine nu are legătură cu papa, chiar dacă ar fi şi la marginea lumii, dacă îl contrazice pe papă în ceva, automat el este caterisit ca şi cum ai apăsa pe buton. În sânul ortodoxiei nu există aşa ceva. Se face sinod, îl cheamă, îi pune în vedere pocăinţa, întoarcerea şi, dacă se întoarce, nu-l mai cateriseşte .

Pr.Antim :

      Dar, să zicem că durează până la întrunirea unui sinod, 30 ,40 , 100 de ani, 200 de ani, atunci acel episcop sau preotul care a îngăduit aşa ceva, care este situaţia lui în veşnicie ? Să zicem aşa, nu dăm noi verdictul, dar  după canoane? …hotărârea este de la Dumnezeu, dar, după canoane care sunt date tot de sfinţi ?

Pr. Hariton :

      Situaţia lui la Dumnezeu este pentru iad .

Pr. Antim :

      Şi creştinii care au fost în aceeaşi comuniune cu ei ?

Pr . Hariton :

        Pentru asta, mergem cu discuţia în partea cealaltă, şi spunem:

1.    Nu este caterisit, până nu-l  cateriseşte  Biserica.

2.    Noi ca şi creştini nu avem legătură cu acest om.

Pr. Antim :

      Dar ei nu vor avea nici o consecinţă în veşnicie? Creştinii care au ţinut legătura cu ei, li s-au administrat tainele pentru ei ?

Pr. Hariton :

       Sigur că aceştia care se duc conştienţi că părintele lor sau episcopul are legături cu papistaşi, cu eretici … înseamnă că ei (mirenii ) sunt de acord cu ceea ce face şi sigur vor avea consecinţe rele şi în veşnicie.

Pr. Antim :

       Deci aşa e şi cu sinodul din Creta ?

Pr. Hariton :

       E mai rău acuma că acesta-i sinod, de asta am intrat şi noi în această luptă, Gheronda. E mai rău  acum că acesta-i sinod şi ei sunt episcopi, şi când se va mai face un alt sinod să-i caterisească pe aceştia ?

      Şi mare pagubă şi răspundere au aceştia care spun ,, să mai aşteptăm un pic să mai vedem cum stau lucrurile” , mare pagubă  fac aceştia în Biserică. Fără să-ţi dai seama, tu sprijini ecumenismul prin netăierea pomenirii, şi spui că: “ lasă că trebuie să aşteptăm,, . Şi stareţul de la mănăstirea Xiropotamul e împotriva  ecumenismului, şi ştie bine, dar nu ia măsuri, nu taie pomenirea. Cine sprijină poziţia asta, adică cei care zic: “ să aşteptăm ,, întăreşte ecumenismul fără să ştie. (ajută la îndoctrinarea ecumenismului cu stiiţă sau din neştiiţă).

Pr. Antim :

       Numai cei simpli, creştinii cu simplitate, nu mai au consecinţe în veşnicie c-au ţinut legătura cu episcopul şi cu preoţii care au parafat ecumenismul.

Pr. Hariton :

       Da, n-au răspundere, dar pe aceştia simpli, Dumnezeu îi luminează mai repede ca pe aceia ce se consideră intelectuali, pentru că , dacă-i simplu însemnă că lucrează Dumnezeu.

Pr. Antim :

       Nu a ajuns să înţeleagă, şi a murit: În simplitatea lui a mers în comuniune cu aceştia şi pentru că a fost în simplitate, să zicem, nu suportă consecinţele, pentru că el n-a cunoscut .

Pr. Hariton :

       Să înţelegi astea în puţine cuvinte, o concluzie: Un episcop sau un preot cu învăţături eretice, greşite, tainele lui vor fi valide până va fi caterisit. Asta nu însemnă că noi trebuie să spunem oamenilor, să mergeţi  la acesta, pentru că el nu-i caterisit, că nu-i nici un fel de problemă. Aşa cum spun mulţi, de ce să mă duc la sute de km, dacă tainele sunt valide? De ce să nu mă duc la acesta aproape? Tu te împărtăşeşti cu erezia lui, tu sprijineşti lucrurile astea ducîndu-te acolo; noi oprim pomenirea episcopilor şi preoţilor eretici ca să tăiem erezia din Biserică, nu pentru că nu sunt valabile tainele lor. Prin aceasta, prin oprirea pomenirii, să se creeze o problemă în Biserică, astfel încât să se facă un sinod, şi să se îndrepte lucrurile.

Pr. Antim :

      Aşa, noi ştim, dar pentru masa mare de creştini, canoanele stabilite de sfinţii Părinţi la sinoade sunt facultative? sau sunt legi dumnezeieşti de călăuzire a sufletului pe calea mântuirii ?

Pr. Hariton :

      Sfintele canoane din Pidalion au aceeaşi putere ca şi poruncile din Evanghelie, canoanele Biserici şi poruncile evanghelice sunt acelaşi lucru. Cum spune porunca Evangheliei, să nu furi, aşa şi în canoane se zice: să nu te rogi cu ereticii. E acelaşi lucru ,aceeaşi putere are; e porunca Bisericii .

Pr. Antim :

      Pe motiv  că unii spun că, mai ales făcând referinţă la canonul 15 , I-II Constantinopol, că n-ar fi  obligatoriu acest canon pentru întreruperea pomenirii .

Pr. Hariton :

       Aceasta este o altă mare problemă  pe care o încurcă mulţi astăzi .

 Explicitarea acestui canon că nu trebuie să tăiem pomenirea, nu este interpretarea sfinţilor Părinţi. E o interpretare a unor teologi din epoca noastră. Sfinţii Părinţi ne spun: toate canoanele sinoadelor sunt obligatorii.

Pr. Antim :

      Asta este o interpretare a teologilor? Dar sfântul Fotie la canonul acesta a spus destul de clar că trebuie întreruptă pomenirea .

Pr. Hariton :

     Da, Sfântul Fotie spune că este obligatoriu să tai pomenirea, nu că ,, dacă vrei .“

       Acestea sunt interpretările teologilor din ziua de azi. Părinte, de ce fac ei asta ? Explicaţia e simplă:  o spune Mântuitorul în Evanghelie: Când a fost Mântuitorul pe pământ mulţi au crezut în minunile Lui dar, pentru că le era frică să mărturisească că Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu pe pământ, pentru că se înfricoşau de arhierei şi cărturari să nu-i dea afară din sinagogi, era lege atunci ca, cei care vor mărturisi pe Mântuitorul ca Fiul lui Dumnezeu, să-i scoată afară din sinagogi .

Pr. Antim :

      Cum a fost şi cu părinţii orbului din naştere …

Pr. Hariton :

      Asta se întâmplă şi astăzi….noi care ne manifestăm şi mărturisim dreapta credinţă şi arătăm aceste eresuri, pe noi ne scot afară din Biserică … din Biserica de zid  (clădirea ).

       De asta ni se spune: nu tăiaţi pomenirea că faceţi schismă  şi sunteţi în afara Bisericii. Prima dată se înfricoşează preoţii, apoi poporul, pentru că el zice că Biserica e aici unde merg eu să mă închin, unde să mă duc în altă parte? Cei cărora le era frică că-i  scoate afară din sinagogi, s-au înfricoşat şi nu au mărturisit .

Pr. Antim :

       Şi istoria se repetă ….

Pr. Hariton :

      Pentru asta l-au răstignit pe Mântuitorul …. Nicodim şi Iosif din Arimateea credeau în Dumnezeu, dar nu au spus public … i-ar fi scos din sinedriu … până în ultima clipă s-au înfricoşat să-L mărturisească pe Hristos ca Mesia şi, din fericire, în ultima clipă au luat curaj şi au mers la Pilat şi au cerut trupul lui Hristos. Dacă n-ar fi făcut aceasta în ultima clipă, noi i-am fi pomenit azi ca sfinţi ? N-am fi ştiut nimic .

Pr. Antim :

        În decursul veacurilor este undeva scris că ortodoxia a prigonit pe cineva ?

Pr. Hariton :

       Nu ortodoxia.  Avem două diferenţe: la papistaşi, cel care nu e de acord cu papa , îi taie capul. Asta s-a întâmplat şi la noi în perioada iconoclasmului.

Pr. Antim :

      Înţeleg , eu întreb aşa, cei care au rămas în ortodoxie este scris undeva , vreodată că au prigonit pe cineva în istorie ?

Pr. Hariton :

       N-au făcut prigoană dar există un exemplu :  În Alexandria în timpul sfântului Chiril, iudeii au ars altarele ortodocşilor şi au omorât creştini. Avea puterea de la armata imperială, atunci sfântul Chiril s-a manifestat şi a hotărât să-i scoată pe iudei în afara cetăţii Alexandria, să nu mai aibă legătură cu creştinii înlăuntru.

Pr. Hariton :

       Întrebaţi pentru zilele de azi sau pentru trecut ?

Pr. Antim :

       Aşa , la general vorbind .

Pr. Hariton :

       Nu poţi fi ortodox şi să prigoneşti pe alt ortodox.

Pr. Antim :

       Atunci aceştia de azi din Creta, ei s-au pus mai presus decât Hristos? …. Mântuitorul spune: ,, Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine , să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie’’ Deci nu obligă, nici cu băţul, nici cu biciul, dar ce se-ntâmplă acuma …. ei sunt mai presus de ce a hotărât Hristos, şi atunci ce trebuie să înţelegem, că ei nu sunt în Adevăr.

Pr. Hariton :

       Deci asta ne arată că ei nu sunt în Adevăr. Cum ne spune şi Apocalipsa: Când se va apropia a doua venire a Mântuitorului, Biserica va fi prigonită, va pleca în pustie .

Pr. Antim : ……Asta este valabil pentru cei care susţin şi vor să rămână în Adevăr.

Pr. Hariton :

       Cum a început Biserica în Catacombe, aşa se va termina, în ascuns …. asta a început acum. Dumneavoastră v-aţi adunat câţiva acolo, mai ascunşi, mai să nu intre nimeni, şi mâine poate să vă scoată şi de acolo …..De asta spun sfinţii Părinţi, că la sfârşit, toţi care vor rămânea statornici în credinţa lor, vor fi mai mari ca sfinţii din primele veacuri care au trăit în creştinism. Pentru ce vor fi mai mari ? Pentru că cei care vor ţine credinţa, atunci nu ne vor prigoni şi nu ne vor scoate afară nişte împăraţi păgâni, cum au fost Diocleţian, sau alţii străini, ci ne vor scoate patriarhii noştri, episcopii noştri, gheronzii noştri de la chilie. Cum ar fi şi-n familie, şi părinţii tăi te scot afară .

Pr. Antim :

      Mi-a mai venit în minte ceva: La noi în România deja vreo 2-3 preoţi care au întrerupt pomenirea s-au gândit să treacă pe calendarul vechi, cum a fost înainte de 1924. Şi le-am spus că nu-i momentul. M-am gândit că asta trebuie să o facă tot un sinod. Le-am spus: părinţilor,  se va crea dezbinare şi în familie, pentru că unul va înţelege, şi trece pe calendarul vechi, şi unul sau mai mulţi din familie nu vor trece. Unii vor sărbătorii pe sfânta Parascheva în ziua  cutare, iar ceilalţi cu 13 zile mai târziu. Mai ales în agricultură unii vor merge la muncă, iar alţii vor merge la Biserică, din familie. Şi bărbatul va zice: Măi femeie, dar pentru mine azi nu-i sfântul Gheorghe, treci la treabă că-ţi dau bătaie .

Pr. Hariton :

      Am discutat mult problema asta. Noi în Grecia avem foarte puternic partea asta de calendar vechi; când a fost schimbarea calendarului, două, trei, milioane au rămas pe calendarul vechi, mulţi oameni. În general poporul a vrut să rămână pe calendarul vechi. Mulţi din episcopii care au fost cu calendarul vechi, până au murit, n-au acceptat să treacă pe calendarul pe nou. E aceeaşi problemă  şi pe la ei cum e la noi cu tăierea pomenirii, ştiu că nu-i bun, dar nu trec pe vechi, e o situaţie similară cumva. Ne spuneau episcopii: trebuie să rămânem în traditie, nu-i bine să trecem pe calendarul pe nou. Ne-au spus că nu-i bine, dar ei n-au făcut-o. (adică au trecut pe stil nou) Schimbarea calendarului a fost prima lovitură a ecumenismului, care a pus bazele lui.

     Imediat după 1924, de la Vatican a fost porunca asta, schimbarea calendarului au făcut-o  şase episcopi şi trei preoţi.  Toate ţările ortodoxe au rămas pe vechi (RUSIA, SERBIA, GEORGIA , ATHOS ) numai ROMÂNIA , GRECIA ŞI CIPRU au trecut pe nou .

Pr. Antim :

       Şi împreună cu Patriarhia Constantinopolului .

Pr. Hariton

       De exemplu noi (în Athos) sărbătorim Crăciunul, afară nu mai sunt (sărbătorile), s-au terminat. Este contradicţie liturgică în Biserică, nu se poate ca unul să postească şi altul să sărbătorească, să mănânce de dulce, de exemplu. Corect este să ne întoarcem la calendarul vechi cum a fost. Acum poporul nu mai poate să ducă şi problema asta căci avem ecumenismul; dacă i-o mai spui şi pe asta …..

Pr. Antim :

       Dar sunt cazuri singulare, nu în masă, şi atunci s-ar crea mai multe divergenţe şi fărămiţări; dacă ar fi o hotărâre sinodală, din partea Bisericii, să se treacă, (pe stil vechi), cum ar fi la noi în România, ar fi bine.

Pr. Hariton :

       Prima hotărăre a unui viitor sinod ecumenic, ar fi să schimbe calendarul, pentru că nu putem lăsa o afecţiune (infecţie ) pe care a lăsat-o ecumenismul ….cu asta ar trebui să  înceapă.

Pr. Antim :

      Da, e bun, dar la noi în ţară, cum de altfel şi aici, avem o fracţiune care e pe vechi (stilişti), rămaşi din 1924, cu un episcop caterisit Galaction Cordun. El fiind caterisit de sinod, s-a lipit de preoţii care n-au vrut să treacă pe stil nou, şi s-a creat această grupare. El a hirotonit alt episcop, şi în felul acesta s-a format gruparea lor, şi este şi până astăzi.  Dar ei la început erau în neascultare pentru că nu au vrut să treacă cu marea masă pe stil nou, însă pe parcus au început să reboteze şi să refacă cununii ale celor de pe nou care treceau la ei, şi din schismatici, cum spunea părintele Cleopa au devenit eretici. Cum aţi spus şi sfinţia voastră …ar fi bine să trecem pe vechi … dar nu ne-am putea uni cu gruparea aceasta .

Pr. Hariton :

       Avem foarte multe probleme cu aceştia de pe vechi, noi nu-i putem schimba pe aceştia, una e calendarul vechi (patristic), alţii sunt aceştia pe vechi (care au făcut din calendar o dogmă ).

Pr. Antim :

       Ca un îndemn, ce le-aţi spune? Decât să se fărămiţeze, nu ar fi mai bine totuşi, să aştepte aceşti preoţi care ar vrea să treacă pe vechi? Aceştia sunt vreo doi, trei.

Pr. Hariton :

       Nu, să nu treacă la cei pe vechi.

Pr. Antim :

       Dar şi aşa sunt puţini, dacă ar trece el şi câţiva, şi mai am şi creştini care merg la aceşti preoţi care ar vrea să treacă pe vechi: dar nu la cei pe vechi (stilişti) ci doar la calendarul vechi patristic.

Pr. Hariton :

       E bine aşa .

Pr. Antim :

       De bine, e bine, bun , dar am creştini care merg la liturghie la astfel de preoţi, şi cei din familie nu sunt toţi de aceeşi părere, s-ar creea ruptură, răzmeriţe, şi atunci nu-i mai bine să mai stea ?

Pr. Hariton :

       Trebuie să înţeleagă ce este calendarul vechi şi ce înseamnă să treci acolo şi dacă s-ar întâmpla acest lucru să treacă complet .

Pr.Antim :

      Dar uite cum e treaba ….Să zicem că am ucenici pe care îi spovedesc şi asta este realitatea, dar nu-i spovedesc pe toţi din casa aceea (doar 1-2 ); ceilalţi sunt cu cei care n-au întrerupt pomenirea. Şi atunci, dacă ei mai trec şi pe vechi, ceilalţi din familie n-au înţeles nici situaţia întreruperii pomenirii ….. se va creea un război în familie.

Pr. Hariton :

       Părintele Gheorghe Acachis din Tesalonic a venit aici, am stat de vorbă cu el ….. ,,că el trece pe vechi”, şi i-am spus: dacă oamenii nu înţeleg de ce tăiem noi pomenirea, va mai înţelege de ce te duci tu acum pe vechi? Şi a făcut-o până la urmă (adică s-a dus pe vechi ). Vom creea altă problemă: unii vor trece pe vechi, alţii rămân pe nou, dar noi suntem în aceeaşi  idee despre ecumenism … dar noi nu putem liturghisi împreună căci avem sărbători diferite. Şi oamenii care ne văd ca unii preoţi: că ăla-i pe nou, ăla-i pe vechi că nu-s în aceeaşi idee, nu vor mai şti cu cine să se ducă, ce să mai facă .

Pr. Antim :

       Cunosc un părinte din România, din Ardeal care a întrerupt pomenirea care spune, că el n-a găsit în Pidalion nimic referitor la recunoaşterea hirotoniilor din timpul lui Nestorie, şi ne întreabă pe noi : „ unde aţi găsit voi recunoaşterea de către sinodul III ecumenic, a hirotoniilor lui Nestorie ’’ ?

Pr. Hariton :

       O să căutăm …..

Pr. Antim :

         El spune aşa: După acest sinod nu mai este har în Biserică; nu mai au har (preoţii) pentru că deja s-a întrunit un sinod, deja au pecetluit o erezie, care este erezia tuturor ereziilor, care este ecumenismul. Şi s-a terminat cu harul lor. El consideră aşa: Iconomia este numai de când a fost sinodul din Creta, până la întrunirea sinodului României în data de 28 oct. 2016. De hram, de sfântul Dimitrie Basarabov, sinodul nostru are a doua întrunire  din an, e hramul Patriarhiei.

Şi atunci au reconfirmat ereziile din Creta. Şi pe acest motiv, el consideră că harul a fost numai atât, de la sinodul din Creta până la reconfirmarea sinodalilor noştri …după aceea nu.

Pr. Hariton :

       Asta ce-a zis părintele nu s-a mai pomenit în istorie … ca să fie caterisiţi aceştia (episcopii) ceea ce au spus în Creta, trebuie să se întrunească un alt sinod .

Pr. Antim :

       V-aş ruga din suflet dacă se poate – procesele verbale de la sinodul III Ecumenic. Care se referă la recunoaşterea hirotoniilor .

Pr. Hariton :

       Părintele Eftimie se ocupă cu aşa ceva, el a pregătit cartea, mi-a trimis-o şi mie în format electronic, cu toate aceste probleme de hirotonie, tot, tot,  scrie în cartea aceasta, o vom verifica încă odată înainte să o edităm să nu se strecoare vreo greşeală. O să fie foarte potrivită pentru situaţia actuală. Problema aceasta a (hirotoniilor) am să o caut în mod special.

Pr. Antim :

     Deci, în concluzie, referitor la întrebarea aceasta cu hirotoniile valide, sau că au har sau că nu au, sfatul de la sfinţia voastră, pe baza învăţăturii sfinţilor Părinţi, este că, în istorie nu s-a luat vreo hotărâre decât numai printr-o decizie Sinodală .

Pr. Hariton :

       Noi nu suntem sinod, noi nu putem lua hotărâri, sau decizii în privinţa harului că lucrează sau nu lucrează.

Deci, nu poate să spună nici episcop, nici preot, nici duhovnic că este har în taine sau nu este. Un sinod când analizează toate aceste probleme, le analizează în funcţie de epoca şi perioada de timp în care trăiesc.

Sinodul  al VII –lea, Ecumenic, în timpul sfântului Tarasie, dacă citiţi procesele verbale, o parte din episcopii care au făcut sinodul al VII-lea, erau iconoclaşti. Îi cheamă la proces, şi îi întreabă: voi sunteţi iconomahi? Cum aţi ajuns împotriva icoanelor, ştiaţi că sunteţi împotriva icoanelor? Când i-au întrebat ce cred despre icoane, mulţi au zis că nici nu ştiau că iconoclasmul este erezie. Ei fiind hirotoniţi de episcopi iconoclaşti, ei aşa au crescut, nu ştiau că este erezie. Şi auzeau pentru prima dată că icoanele trebuie să existe în Biserică. Şi de aici i-au întrebat: Voi consideraţi de acum înainte că iconoclasmul este erezie? Vă închinaţi la sfintele icoane? Şi ei ziceau : Da, de acum am înţeles că trebuie să fie icoane în Biserică. Atunci au făcut scris că primesc icoanele în Biserică şi sunt de acord cu toate învăţăturile Bisericii. Atunci sfinţii Părinţi i-au primit în Biserică fără să-i mai hirotonească, le-au recunoscut taina hirotoniei.

Pr.Antim :

      Dar la unii totuşi am găsit, care au fost promotori ai ereziei, că au fost caterisiţi, nu i-au mai recunoscut.

Pr. Hariton :

       I-au întrebat în faţa sinodului, voi credeţi din inimă ceea ce spuneţi  sau pentru că aţi pierde puterea, ştiind că noi condamnăm erezia asta? I-au pus să jure înaintea lui Hristos, că dacă nu vor crede aşa cum făgăduiau, ei se anatematizau singuri în faţa sinodului şi că vor păzi toate aceste făgăduieli şi, astfel, nu i-au primit aşa de uşor, ci cu multă cercetare. Asta este istoria Biserici şi nu o spunem de la noi . 

Pr. Antim :

       Da, dar pe capii ereziei nu i-au  mai repus în trepte, chiar dacă s-au  pocăit .

Pr. Hariton :

       Pe aceia care au prigonit şi au dat afară  datorită ereziei, i-au caterisit, nu i-au mai primit. Pe cei care nu au prigonit, ei nu erau curaţi, dar au protejat că nu au lăsat să vină iconoclaştii cei răi în locul lor, nici ei nu erau cum trebuie, dar n-au scos afară, n-au prigonit. Şi pe aceia iarăşi cu jurământ şi cu anatematizare pentru ei înşişi (lepădarea de erezie), i-au primit în Biserică.

Pr. Antim :

       Cam asta-i, că v-am reţinut destul, mulţumesc din suflet.

Pr. Hariton :

     Vă mulţumesc şi eu că veniţi de fiecare dată pe la noi, şi că suntem un trup, ducem aceeaşi luptă, să vă rugaţi şi pentru mine şi să avem aceeaşi unitate în continuare, şi Dumnezeu va hotărâ pentru aceste situaţii, o să scoată şi luptători şi părinţi, suntem într-o perioadă foarte dificilă, trebuie răbdare.

Pr. Antim:

        Şi e fărămiţare şi chiar între noi .

Pr. Hariton:

        Să fim foarte atenţi între noi, să nu mai apară diferenţe de gândire, şi să nu ne încredem în mintea noastră. Toate greşelile se ivesc când credem minţii noastre şi nu cercetăm pe Sfinţii Părinţi şi Evanghelia. Asta este.

Pr. Antim :

       Bine, Mulţumim.