România sub anateme de 93 ani ?

☦

☦ La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbând calendarul iulian, a făcut numeroase presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului din acea vreme – Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face să urmeze inovarea calendaristică apuseană. Patriarhul în repetate rânduri l-a refuzat şi pentru a pune capăt presiunilor, a convocat un sinod în acelaşi an la Constantinopol, unde au luat parte alături de el şi Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului şi mulţi alţii. Acest sinod numit „Pecetluire”, trimis către toate bisericile ortodoxe locale, arată principalele erezii papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred şi le practică.

” Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei.”

Semnăturile ierarhilor:

† Ieremia al Constantinopolului

† Silvestru al Alexandriei

† Sofronie al Ierusalimului

dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod Anul 1583 de la naşterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.

☦

– În februarie 1593, Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului a convocat un al doilea mare sinod în Biserica Născătoarei de Dumnezeu cea mângâietoare (numită în greacă Theotokos Paramythia). La acest sinod au luat parte patriarhii Ieremia, Meletie Pigas al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei şi Sofronie al Ierusalimului, şi alţi ierarhi de seamă ai Bisericii. Şi acest sinod a condamnat calendarul gregorian pe temeiul că este în conflict cu canonul Sinodului Ecumenic I de la Niceea, care rânduieşte ca Paştele să fie prăznuit între 22 martie şi 25 aprilie inclusiv, şi că distruge unitatea Bisericii.

Sigillionul enciclicei din 1593 hotăra:

,,Oricine nu urmează Tradiţia Bisericii şi tot ceea ce au poruncit cele şapte Sinoade Ecumenice cu privire la Sfintele Paşti şi Minei, dorind în schimb să urmeze noua Pascalie şi Mineiul astronomilor papali, se opune tuturor hotărârilor Sfintelor Sinoade. Unul ca acesta să fie anatema, excomunicat din Biserica lui Hristos şi din adunarea credincioşilor. Iar voi, creştini ortodocşi evlavioşi, trăiţi în continuare urmând ceea ce aţi învăţat şi, dacă este nevoie, vărsaţi-vă chiar sângele pentru a apăra credinţa Părinţilor voştri şi credinţa voastră”.

 - varianta neadaptată -

🔻

 ”Orișicine nu ar urma tradiția Bisericii așa cum cele Șapte Soboare Ecumenice au hotărât și Pascalia și Menologhionul pe care au făcut bine să le pună lege ce se cuvine să o urmăm, și care vrea să urmeze Pascalia nou inventată și Menologhionul astronomilor ateiști ai Papei și care se opune tuturor acelor lucruri și dorește să rastoarne și să distrugă dogmele și tradiția Bisericii pe care noi le-am moștenit de la părinții noștri, anatema unora ca aceștia și să fie îndepărtați din Biserica lui Hristos și de împărtășirea credinței.”

☦

– În secolul al XVIII-lea, politica crâncenă a pontifului roman de înaintare către Răsărit l-a determinat pe patriarhul Chiril al V-lea (cca 1700-1775) să publice, în 1756, o enciclică împotriva reformei papale din 1582, în cuvinte foarte aspre. Sigillionul său hotăra:

Chiril, arhiepiscopul Constantinopolului

Din pricina noilor ticăloşii săvârşite de catolici cu privire la chestiunea schimbării Paştelui şi calendarului nostru:

” Preacinstiţi clerici ai Marii noastre Biserici a lui Hristos, alţi prea temători de Dumnezeu ierarhi şi prea sfinţiţi ieromonahi, cântăreţi în bisericile cetăţii noastre, următori lui Pavel, care spune: ,,Ci măcar şi noi, sau înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie” (Galateni 1, 8); dacă el este cleric sau mirean, să fie îndepărtat de Dumnezeu, osândit, şi după moarte să se sălăşluiască în chinurile veşnice. (…) Fie ca mânia lui Dumnezeu să se abată asupra capetelor lor şi partea lor să fie cu trădătorul Iuda şi cu iudeii cei luptători cu Dumnezeu; fie ca pământul să se deschidă şi să-i înghită precum odinioară pe Datan şi Aviron; fie ca îngerul Domnului să-i izgonească cu sabia în toate zilele vieţii lor, şi fie ca ei să cadă sub toate blestemele patriarhilor şi sinoadelor, sub excomunicarea veşnică şi în chinurile focului veşnic. Amin.”