Moda răsfăţată şi Pacea speriată (poem) Sfântul Ioan Iacob
Marii învăţaţi ai lumii
Ca nişte plăcinte moi
Scot din traistele ştiinţei
Iarăşi calendare noi.
Ei socot că pacea lumii
Care s-a sălbăticit
Ar putea fi amăgită
Ca viţelul pripăşit !
Hotărârile de pace
Pe norod l-au asurzit
Ca un clopot care sună
Tot mereu hodorogit.
Când s-ar împăca mai bine
Cale păcii târguind
Numai bine şi războiul
Va fi iarăşi izbucnind !
Lumea veşnic născoceşte
Arme pierzătoare noi,
O.N.U.-ul însă făureşte:
Izbăvirea de război !
Adunarea diplomată
Ochii lumii i-a legat
Ca să nu priceapă-ndată
Drumul ce l-a apucat.
Unde ne va duce carul
Cu asemenea cârmaci
Care ne sporesc amarul
Şi ne lasă mai săraci ?
Ca nişte plăcinte moi
Scot din traistele ştiinţei
Iarăşi calendare noi.
Ei socot că pacea lumii
Care s-a sălbăticit
Ar putea fi amăgită
Ca viţelul pripăşit !
Hotărârile de pace
Pe norod l-au asurzit
Ca un clopot care sună
Tot mereu hodorogit.
Când s-ar împăca mai bine
Cale păcii târguind
Numai bine şi războiul
Va fi iarăşi izbucnind !
Lumea veşnic născoceşte
Arme pierzătoare noi,
O.N.U.-ul însă făureşte:
Izbăvirea de război !
Adunarea diplomată
Ochii lumii i-a legat
Ca să nu priceapă-ndată
Drumul ce l-a apucat.
Unde ne va duce carul
Cu asemenea cârmaci
Care ne sporesc amarul
Şi ne lasă mai săraci ?
Sfântul Ioan Iacob