S ceptrul împărăţiei Romei luîndu-l cu nevrednicie păgînul Diocleţian, foarte mult se silea la necurata slujbă idolească. El mai întîi cinstea pe Apolon vrăjitorul, ca şi cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor să fie. Pentru că diavolul petrecînd în acel idol neînsufleţit, dădea răspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciună proorocind despre cele ce vor să fie, deşi niciodată nu se împlineau proorociile lui. Odată, întrebînd Diocleţian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un răspuns ca acesta: "Nu pot cu adevărat, ca mai înainte să-ţi spun cele ce vor să fie, căci împiedicare îmi fac oamenii cei drepţi pe pămînt şi pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capişti; pentru că drepţii sleiesc a noastră putere". D eci, a întrebat Diocleţian pe slujitori: "Cine sînt drepţii aceia de pe pămînt, din pricina cărora zeul Apolon nu poate să proorocească?" Iar slujitorii i-au răspuns: "Creştinii de sub cer sînt drepţii aceia&quo

♱ P e vremea dreptcredinciosului împărat Iustinian, popoarele iubitoare de Hristos venind în Sfînta Cetate a Ierusalimului, la praznicul înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului, doi tineri, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au plecat din Siria la Ierusalim, să se închine cinstitului lemn al Sfintei Cruci. Numele unuia era Ioan, iar al celuilalt Simeon, fiind amîndoi de neam bun şi bogaţi. Ioan era în vîrstă de 24 de ani şi, avînd femeie tînără, petrecea lîngă tatăl său cel îmbătrînit, deoarece maica lui murise. Simeon era neînsurat, avea o maică văduvă şi bătrînă, în vîrstă de 80 de ani. Amîndoi aceşti tineri se întovărăşiseră între dînşii cu dragostea lui Hristos, ca unii ce erau din aceeaşi ţară şi au petrecut în Ierusalim multe zile, cercetînd împreună sfintele locuri şi închinîndu-se. Pe cînd se întorceau ei într-ale lor, s-au pogorît în valea Ierihonului şi, mergînd pe sub munte, au trecut pe lîngă cetate. V ăzînd ei mînăstirile dimprejurul sfîntu

P entru a cunoaşte voia lui Dumnezeu Trebuie să trăieşti în ascultare De un părinte duhovnicesc, mai mereu Şi să faci totul cu a lui binecuvântare. A ceasta e libertatea în care s-au regăsit Adevăraţii creştini de prin lume. E singura cale prin care s-au odihnit Monahii ce au avut un renume. V oinţa bună care nu a fost sfinţită De binecuvântarea unui gând smerit S-a transformat în faptă pustiită De bucuria falsă, din timpul irosit. P ropria voinţă e zi înnourată Un trai confuz, nedesluşit curat; Această zi mai poate fi alungată De-a nopţii conştiinţă din păcat. M ai mult, celor ce s-au născut În viaţa lor a doua oară Vor creşte încet, aproape nevăzut Sporind a lor virtute în ocară. C elui ce mult i-a fost dat ca să ştie Din taina simţului duhovnicesc Se va înălţa în sfânta bucurie Sau va cădea din darul cel ceresc. B ătrânul munte Athos păstrează tăcut Parcă nevrând să amintească Un eveniment care s-a petrecut În vi

Î nvierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat.

Al celui între sfinţi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slãvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru. D e este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi  luminat ! D e este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu ! D e s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.  D e a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã. D e a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã. D e a ajuns cineva dupã ceasul al șaselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit. D e a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se. D e-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeşte pe cel din urmã ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel di

„ Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești ” (Matei 26, 39) E u cred că mulţi se întreabă pentru ce Hristos a grăit aceste cuvinte; si cei necredincioşi vor răstălmăci aceste cuvinte, spre a întinde cursă fraţilor noştri celor mai slabi. Deci pentru ca noi atât năvălirea acelora să o respingem, cât si pe fraţii noştri să-i scăpăm de nelinişte şi de strâmtoare, să observăm aceste cuvinte mai de aproape, să ne oprim la tâlcuirea acestui loc şi să pătrundem în înţelesul lui cel adânc. C ăci citirea şi audierea cuvintelor nu ajută la nimic, dacă ele nu se şi pricep încă şi vistiernicul acela al împărătesei Candakiei citea, dar cât îi lipsea ucenicul lui Hristos, care să-i tâlcuiască cele citite, el nu înţelegea. Ca nu acelaşi lucru să vi se întâmple si vouă, fiţi cu băgare de seamă la cuvintele noastre, aţintiţi-vă priceperea voastră şi primiţi cuvântarea mea cu suflet plin de luare aminte şi râvnitor

- se citesc la Denia celor 12 (douăsprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare, cu care si începe Slujba Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi ale Domnului - Troparul C ând măritii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție ! Prima Evanghelie a Patimilor Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1 Z is-a Domnul ucenicilor Săi:  Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El.  Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El, şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată Îl va preaslăvi.  Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iu

  P atimile sunt, prin Îngerul lui Dumnezeu, arătate celui dintru sfinţi, Părintelui nostru Dimitrie Mitropolitul Rostovului, în care arată şi plângerea Născătoarei de Dumnezeu. Pentru ca să înţeleagă tot creştinul cât a suferit Mântuitorul pentru noi şi cum că noi Îl răstignim iarăşi şi pe Maica  Domnului o întristăm până la plângere cu fiecare păcat pe care îl facem. S fântul Prooroc Ieremia, mai înainte de naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, cu 620 de ani înainte, a spus despre vânzarea Mântuitorului, zicând: " Şi au luat treizeci de arginţi, preţul Celui Nepreţuit, care s-au preţuit de Fiul lui Israil, şi i-au dat pe ei pe Ţarina Olarului, precum mi -a spus mie Domnul ", şi nu numai pentru vinderea, ci şi pentru toată petrecerea Mântuitorului pe Pământ, şi pentru toate minunile ce a făcut, şi patimile ce a răbdat, pe toate cu amănuntul le-au spus mai înainte, insuflaţi de Dumnezeu, Proorocii.  A ţi auzit drept slăvitorilor creştini, în Sâmbăta trecută