Î n toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu." Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești (1434 - 1508) M aica Domnului singură este reazim şi mângâiere pentru toţi, ascultată şi văzută de toţi şi conlucrând în tot felul la vestirea Evangheliei, arătând astfel în minte şi cuvânt o viaţă şi o conduită extrem de luptătoare. C ine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Maica Lui, care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? M ...

  ” M ă tem ca dragostea voastră să nu-mi facă nedreptate (prin intervenţiile către împărat) ; vouă vă este uşor să faceţi ce voiţi, dar mie îmi este greu să dobîndesc pe Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi cruţa. L ăsaţi-mă să fiu mîncare fiarelor, prin care pot dobîndi pe Dumnezeu. Sunt grîu al lui Dumnezeu şi sînt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a Iui Hristos. M ai degrabă linguşiţi fiarele, ca ele să-mi fie mormînt şi să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind, să fiu povară cuiva. A tunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Hristos, cînd nici trupul meu nu-l va vedea lumea. A m să linguşesc fiarele, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii şi nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, le voi sili. I ertaţi-mă !   E u ştiu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic. Pe Hristos Îl caut, Care a murit pentru noi, pe Acela îl vreau, Care a înviat pentru noi !   M ai bine fiţi cu mine, adică cu Dumnezeu ! Nu mă bucur de hrana cea stricăc...

  O rice creștin, în viața sa, Printr'un urcuș duhovnicesc va fi trecut. Unii coboară, urcă, stau pe loc pân'vor cădea, De'or mai putea... S'o ia de la'nceput. A colo sus, Hristos așteaptă Să'ncununeze suflete ce s'au silit la bine. Preoți, monahi, mireni ce au păstrat curată Credința dreaptă În public și'ntru sine. Î ngerii buni, mai sunt trimiși S'ajute oameni ce prin lume au vreo poticnire. Tineri, bătrâni - săraci, bogați mai sunt atinși Și uneori învinși De'a șoaptei ispitire. C ei cuvioși, rabdă îndelung Ținându'se cu rugăciunea de a virtuții treaptă. Și chiar de vin asupra lor săgeți, vifor prelung Smeriți ajung La Cel ce îi așteaptă.   C a să urci drept, s'ajungi în Rai, De la'nceput nu mai privi, de poți, înspre pământ ! Te leapădă de lume, de viciul ce în tine îl mai ai Râvnă să dai Și cuget sfânt. A poi neîntristat, înstrăinat De toată atașarea pământească; să urci cu povață, Să ai duhovnicesc părinte întru sporire înaintat...

  ” D e vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău". (Psalmi 131; 12) ♱   Î nchinăciune şi recunoştinţă aduc cuvioşiei tale Părinte al cerului curat, de Dumnezeu înţelepţit... Tăcerea nepătrunsă ce'ţi luminează în noapte taine E rugăciune vie ce împarţi ades în duh smerit. P ăşeşti sfios de'atâtea ori al sfintei case prag Purtând pe haine întunecate durerea ce ne poartă. Te rogi însingurat icoanelor cu al mătăniei şirag Şi în genunchi laşi darul bunătății să se vadă. E candela aprinsă în chilia cu spaţiu îngust şi infinit Acolo unde liniştea te ia în braţe, frumos, la înălţime ! Trăieşti lumina lină; eşti lui Iisus Hristos menit Tu înger pământesc plin de împliniri sublime ! I ar bucuria împărtăşeşti creaţiei de pretutindeni Acelor care te'nțeleg curat în lumea ta ascunsă, Apropii idealuri vechi şi întrepătrunzi noile întinderi Prin harul de la Dumnezeu ce'ţi este ...

U n preot dintr'o cetate Nu vestit, dar în etate Slujea'n centru, la oraș În sfințitul său locaș. B iserica îi era mare Adesea neîncăpătoare Și'i venea, și să tot fie Mult norod la Liturghie. U neori, însă, pe gânduri Se întreba în multe rânduri Dacă toți acești con'frați Sunt creștini adevărați: " D oamne, câți 'or fi din ei Creștini buni, nu farisei Care vin pentru credință Și nu din obișnuință...!? C are vin pentru Hristos Și duhovnicesc folos, Și se roagă cu dorire Pentru a lor mântuire !?" N 'a trecut prea multă vreme Ca sita să'nceapă cerne Și astfel grâul cules De neghină s'a ales !

A scultă, iubitule: de vrei să nu se facă faptele tale deşarte şi zilele tale nelucrătoare şi lipsite de cîştigul nădăjduit de cei ce vieţuiesc cu dreaptă socoteală în linişte, să fie însăşi intrarea ta în aceasta cu dreaptă socoteală. Să nu faci aceasta cu alt gînd, ca să nu ajungi ca cei mulţi. Ci să ai neclintită în cugetare ţinta ei, ca spre ea să se îndrepteze toate faptele vieţuirii tale. Şi întreabă pe cei ce cunosc aceasta mai mult din cercare şi nu numai din cunoştinţă. Şi să nu te opreşti pînă nu te vei deprinde în toate cărările faptelor ei. Şi cercetează tot pasul pe care-l faci: ia seama dacă înaintezi prin el pe calea cuvenită, sau te-ai abătut pe vreo cărare, în afară de cea pe care trebuie să umbli. Şi să nu crezi că vieţuirea închinată întru totul liniştirii se desăvîrşeşte numai prin faptele cele arătate. D e doreşti să afli ceva şi să ajungi la aceea prin cercarea ta, ia seama la semnele şi dovezile ce se arată în sufletul tău la orice pas pe care-l faci şi ...

A uzind eu, neputinciosul, că există oarecare stare de viaţă şi smerenie mare şi neobişnuită a celor aflaţi într-o mânăstire deosebită, numită ÎNCHISOAREA, supusă mai înainte pomenitului luminător al luminătorilor, l-am rugat pe acel drept să-mi înlesnească să ajung şi eu acolo. Şi marele bărbat a ascultat rugămintea mea, nevrând să întristeze sufletul meu nicio dată, întru nimic. A jungând deci eu în mânăstirea celor ce se pocăiau şi în locul celor ce plângeau cu adevărat, am văzut într-adevăr, dacă nu e prea îndrăzneţ să spun, ‘cele ce ochiul omului nepăsător nu le-a văzut şi la inima omului trândav nu s-au suit’ (1 Cor. 2,9), lucruri şi cuvinte care pot să-L silească pe Dumnezeu; îndeletniciri şi chipuri de viaţă care pot încovoia în scurt timp iubirea Lui de oameni. A m văzut pe unii din vinovaţii aceia nevinovaţi, stand toată noaptea până dimineaţa afară, în aer liber, cu picioarele nemişcate, clătinându-se de somn în chip jalnic, prin silirea firii, şi nedăruindu-şi ni...

O femeie de la țară credincioasă, gospodină Ce mai toată ziulica trebăluia prin grădină Avea oarece'ncercare și astfel s'a cugetat; Să ceară sfat de la preot, la Biserica din sat: - Părinte, am o vecină care într'una mă ceartă. Până și câinii ei slobozi mă gonesc și mă tot latră ! Rog a face rugăciune, Dumnezeu să'i potolească, Domnu' prin sfinția voastră, poate'o să mă miluiască...  - Fiică, eu 'oi mijloci cu a mea smerită rugă Și la Sfânta Liturghie te voi pomeni, la slujbă ! Dar să știi un singur lucru: nici eu, dar nici Cel de Sus În purtarea Sa de grijă nu te va milui înde'ajuns Dacă tu însăți și'acasă, ziua - noaptea'n rugăciuni N'ai să stărui în postire, în metanii și s'aduni Har și vorbe cu blândețe, tăcere, dar și răbdare... Pentru că Domnul din Ceruri știe pentru fiecare Ce încercări să'i aducă, ispite și cercetări... Ca mai apoi să trimită sfinte binecuvântări !  ©StMS  "Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdăt...

„ L auda și mântuirea creștinilor este mărturisirea dreptei credințe și să nu fie de acord nimeni să devină prieten cu cei care cugetă cele opuse acesteia, ci să respecte porunca și Testamentul Domnului Hristos nepătat, neîntinat și nefalsificat de orice erezie, până la cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.”  (Sfântul Efrem Sirul, Cuvânt despre iubirea față de săraci, în Opere, volumul al V-lea, p. 140) ” C um voi putea eu, Efrem cel prea mic, şi păcătos, şi plin de greşeli, să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciunea şi pe credincioşii cei de pretutindeni i-a luminat, şi pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul şi zidirea, şi a mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor. Ş i voi grăi întru dureri şi voi spune întru suspine pentru sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru cel prea fără de ruşine şi cumplit balaur (Antihristul), ce...

S fânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, rămânând orfană și în scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilița, fiind hrănită și venind în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei proști. Ei se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate. D eci, s-a întâmplat că fecioara Marina, care acum era de 12 ani...

” Credința adevărată o spune dreptul, iar mărturia nedrepților este înșelătoare. ”  (Pilde 12, 18) C ei care își spun "nepomenitori" s-au exclus singuri din Biserică pentru că doar ateii sunt nepomenitori în adevăratul sens al cuvântului. Aceștia nu pomenesc pe nimeni; nici pe Dumnezeu, nici pe Maica Domnului, nici sfinți, nici neamuri, rude sau prieteni... în rugăciunile lor. N u devine cineva nepomenitor doar că nu pomenește la slujbe un ierarh ecumenist sau eretic. De unde supradimensionarea aceasta a ierarhului de parcă ar fi Dumnezeu !? Este rodul atașamentului excesiv de lider ce a săpat în conștiința unora care totuși cred că nu mai împărtășesc deloc convingerile papiste... T răind în iluzia că mai marii instituției clericale apostați ar mai putea fi conducători și adevărați păstori ai Bisericii, aceștia au făcut pact cu indecizia recunoscând încă autoritatea vânzătorilor de credință cu toate că iudele actuale s-au lepădat de ei și i-au exclus din bi...