Sfântul Ignatie Teoforul ✝ EPISTOLE
Mai degrabă linguşiţi fiarele, ca ele să-mi fie mormînt şi să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind, să fiu povară cuiva.
Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Hristos, cînd nici trupul meu nu-l va vedea lumea.
Am să linguşesc fiarele, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii şi nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, le voi sili.
Iertaţi-mă !
Eu ştiu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic. Pe Hristos Îl caut, Care a murit pentru noi, pe Acela îl vreau, Care a înviat pentru noi !
Mai bine fiţi cu mine, adică cu Dumnezeu ! Nu mă bucur de hrana cea stricăcioasâ. Vreau pâinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Hristos, Cel din sămînţa lui David, iar băutură vreau sîngele Lui,
care este dragoste nestricăcioasă.”
(extras din Epistola Sfântului Ignatie Teoforul către Romani)
Ignatie, numit şi Teoforul, Bisericii Efesului, care este în Asia, celei vrednice de fericire,
celei binecuvîntate în măreţia şi plinătatea lui Dumnezeu Tatăl, Bisericii celei mai dinainte
rînduită a fi pururea în slavă nestrămutată şi a fi unită fără schimbare şi aleasă prin patima cea adevărată, prin voinţa Tatălui şi a lui Iisus Hristos Dumnezeul nostru, multe salutări, cu neprihănită bucurie, în Iisus Hristos.
CAPITOLUL I
Am primit în Dumnezeu mult iubitul vostru nume pe care l-aţi dobîndit prin firea voastră dreaptă,
potrivit credinţei şi dragostei voastre în Hristos Iisus, Mîntuitorul nostru.
Fiind următori lui Dumnezeu, aţi împlinit desăvîrşit lucrarea cea frăţească, după ce aţi dobîndit
o nouă viaţă prin sîngele lui Dumnezeu
Că v-aţi grăbit să mă vedeţi, cînd aţi auzit că vin din Siria legat pentru numele şi nădejdea noastră obştească; şi nădăjduiesc, cu rugăciunile voastre, să ajung la Roma să mă lupt cu fiarele, ca, după ce voi reuşi, să pot fi ucenic al iui Hristos.
În numele lui Dumnezeu, am primit mulţimea voastră de credincioşi în persoana lui Onisim, episcopul vostru după trup, însufleţit de nepovestită dragoste. Mă rog să-l iubiţi în Iisus Hristos şi voi toţi să fiţi asemenea lui.
Binecuvîntat să fie Cel Care v-a dăruit vouă, cei ce sînteţi vrednici, să aveţi un episcop ca acesta.
CAPITOLUL II
Cît despre Buru, cel împreună cu mine rob, diaconul vostru după Dumnezeu, în toate binecuvîntat,
doresc să rămînă cu mine spre cinstea voastră şi a episcopului; iar Crocu, bărbat vrednic de Dumnezeu şi de voi, pe care l-am primit ca semn al dragostei voastre, m-a ajutat să am tihnă în toate; Tatăl lui Iisus Hristos să-i dea şi lui tihnă, ca şi lui Onisim, lui Buru, lui Evplu şi lui Fronton, prin care am putut vedea dragostea voastră a tuturora.
Fie ca pururea să mă bucur de voi, dacă sînt vrednic. Se cuvinte, dar, să slăviţi în tot chipul pe Iisus Hristos, Cel ce v-a slăvit pe voi, ca uniţi într-o singură ascultare, supuşi episcopului şi preoţimii, să fiţi sfinţiţi în toate.
CAPITOLUL III
Nu vă poruncesc ca şi cum aş fi cineva. Chiar dacă sînt pus în lanţuri pentru nume (de cristian-creştin), nu sînt încă desăvîrşit în Iisus Hristos; pentru că eu acum încep să învăţ în şcoala lui Iisus şi vă grăiesc vouă ca unor tovarăşi de învăţătură.
Că trebuie să fiu pregătit de voi pentru luptă, prin credinţa, îndemnul, răbdarea şi îndelunga voastră răbdare.
Dar pentru că dragostea nu-mi îngăduie să tac atunci cînd e vorba de voi, de aceea am luat-o înainte spre a vă ruga să mergeţi împreună cu voinţa lui Dumnezeu.
Că şi Iisus Hristos, viaţa noastră cea nedespărţită, este voinţa Tatălui, după cum şi episcopii, cei rînduiţi pînă la marginile lumii, sînt în voinţa lui Iisus Hristos.
CAPITOLUL IV
De aceea şi voi trebuie să mergeţi împreună cu voinţa episcopului, lucru pe care îl şi faceţi.
Că venerabila voastră preoţime, vrednică de Dumnezeu, este aşa de unită cu episcopul ca şi coardele cu chitara.
De aceea este cîntat Iisus Hristos în unirea voastră şi în armonioasa voastră dragoste.
Fiecare din voi deci să fiţi un cor; şi în armonia înţelegerii dintre voi, luînd în unire melodia lui Dumnezeu, să cîntaţi prin Iisus Hristos cu un glas Tatălui, ca să vă audă şi să vă cunoască prin faptele bune pe care le faceţi, că sînteti mădulare ale Fiului Său.
Vă este, dar, de folos să fiţi într-o unire fără prihană, pentru ca să aveţi pururea parte şi de Dumnezeu.
CAPITOLUL V
Dacă eu, în scurtă vreme, am avut o legătură ca aceasta cu episcopul vostru, nu omenească, ci duhovnicească, cu cît mai mult vă fericesc pe voi, că sînteti atît de uniţi cu el, cum e unită Biserica cu Iisus Hristos şi cum e unit Iisus Hristos cu Tatăl, pentru ca toate să fie de acord în unire.
Nimeni să nu se înşele ! Dacă cineva nu-i înăuntru, unde este jertfelnicul, este lipsit de «plinea lui Dumnezeu» !
Dacă rugăciunea unuia sau a doi are atîta putere, cu cit mai mult rugăciunea episcopului şi a întregii Biserici.
Cel care nu vine la adunare este un îngîmfat şi singur s-a şi despărţit; că este scris «Celor mîndri Dumnezeu le stă împotrivă»
Să ne străduim, dar, să nu ne împotrivim episcopului, ca să fim supuşi lui Dumnezeu.
CAPITOLUL VI
Cu cît vede cineva pe episcop că tace, cu atît mai mult să-l respecte; că trebuie să primim pe cel pe care Stăpînul casei îl trimite să-i administreze casa ca pe însuşi Cel ce l-a trimis.
Este lămurit, aşadar, că trebuie să privim pe episcop ca pe Domnul însuşi.
Chiar Onisim vă laudă mult pentru buna voastră rînduială, în Dumnezeu, că vietuiti toţi după adevăr şi că nu se află între voi nici o erezie şi nici nu ascultaţi pe altcineva mai mult decît pe Iisus Hristos,
Care vă grăieşte adevărul.
CAPITOLUL VII
Sînt unii oameni care obişnuiesc să poarte numele (de creştin) cu viclenie condamnabilă, făcînd şi alte fapte nevrednice de Dumnezeu; de aceştia trebuie să fugiţi ca de fiare, pentru că sînt cîini turbaţi, care muşcă pe furiş ; trebuie să vă feriţi de ei, că muşcăturile lor sînt greu de vindecat.
Un singur doctor este, trupesc şi duhovnicesc, născut şi nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viaţă adevărată, din Maria şi din Dumnezeu, mai întîi pătimitor şi apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.
CAPITOLUL VII
Să nu vă înşele cineva, — după cum nici nu vă lăsaţi înşelaţi — pentru că toţi sînteţi ai lui Dumnezeu. Cînd n-a pătruns nici o ceartă între'voi, care poate să vă chinuie, înseamnă că trăiţi după Dumnezeu.
«Lepădătura» voastră sînt eu şi mă curăţesc pentru voi cei din Efes, biserica cea vestită în veci.
Cei trupeşti nu pot face cele duhovniceşti, nici cei duhovniceşti cele trupeşti, după cum nici credinţa nu poate săvîrşi faptele necredinţei, nici necredinţa faptele credinţei.
Dar chiar acelea pe care le faceţi voi după trup şi acelea sînt duhovniceşti, că voi pe toate le faceţi în Iisus Hristos.
CAPITOLUL IX
Am aflat că au trecut pe la voi unii, care aveau o învăţătură rea. Pe aceştia nu i-aţi lăsat să semene între voi; v-aţi astupat urechile, ca să nu primească cele semănate de ei, pentru că sînteţi pietre ale templului Tatălui, pregătiţi pentru zidirea lui Dumnezeu Tatăl, ridicaţi la înălţime cu unealta lui Hristos, care este crucea, folosindu-vă de Duhul cel Sfînt, ca de o funie. Credinţa vă este povăţuitor spre înălţime,
iar dragostea cale care urcă la Dumnezeu.
Sînteţi, aşadar, cu toţii şi tovarăşi de drum şi purtători de Dumnezeu şi purtători de temple şi purtători de Hristos şi purtători de cele sfinte, în toate împodobiţi cu poruncile lui Iisus Hristos; de care şi eu bucurîndu-mă, am fost învrednicit, să vorbesc cu voi prin cele ce vă scriu şi să mă bucur împreună cu voi, că voi, ducînd o altă viaţă, nu iubiţi nimic altceva decît numai pe Dumnezeu.
CAPITOLUL X
Rugaţi-vă neîncetat pentru ceilalţi oameni. Că este şi în ei nădejde de pocăinţă, ca să aibă parte de Dumnezeu.
Îngăduiţi-le să fie învăţaţi chiar din faptele voastre.
Faţă de mînia lor, voi fiţi blînzi; faţă de lăudăroşenia lor, voi fiţi smeriţi; faţă de hulile lor, voi faceţi rugăciuni; faţă de rătăcirea lor, voi fiţi «tari în credinţă» ; faţă de sălbăticiunea lor, voi fiţi potoliţi.
Nu căutaţi să-i imitaţi pe ei.
Să le fim fraţi, prin blîndeţea noastră; să ne străduim să « imităm pe Domnul» ; — Cine a fost mai nedreptăţit ca El ? Cine a fost mai lipsit ? Cine a fost mai dispreţuit ? — ca să nu se găsească în voi iarbă a diavolului, ci să rămîneţi, trupeşte şi duhovniceşte, în Iisus Hristos, în toată curăţenia şi cuminţenia.
CAPITOLUL XI
Sînt vremile cele din urmă. Să ne ruşinăm, deci, şi să ne temem de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, ca să nu ne fie spre osîndă. Una din două: sau să ne temem de mînia care va să vină sau sa iubim harul de acum !
Numai să fim găsiţi în Hristos Iisus, spre a vieţui adevărat.
Nimic să nu iubiţi în afară de Hristos, în Care port lanţurile, mărgăritarele cele duhovniceşti. Facă Dumnezeu să înviez cu ele, prin rugăciunea voastră, de care facă Dumnezeu să am totdeauna parte,
ca să fiu găsit în moştenirea creştinilor din Efes, care au fost totdeauna uniţi şi cu Apostolii, prin puterea lui Iisus Hristos.
CAPITOLUL XII
Ştiu cine sînt şi cui scriu ; eu sînt cel osîndit, voi cei miluiţi ; eu în primejdie, voi întăriţi. Voi sînteţi drumul pe care merg cei care au să fie ucişi pentru Dumnezeu.
Voi sînteţi cei iniţiaţi în taine împreună cu Pavel, omul cel sfinţit, cel ce a suferit mucenicia, cel vrednic de fericire, pe ale cărui urme, facă Dumnezeu, să fiu găsit şi eu, cînd voi ajunge înaintea lui Dumnezeu; pe urmele lui Pavel, care, într-o întreagă epistolă, vă pomeneşte pe voi în Hristos Iisus.
CAPITOLUL XIII
Sîrguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Cînd vă adunaţi des, sînt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui.
Nimic nu-i mai bun ca pacea, în care încetează orice război al celor cereşti şi pămînteşti.
Nimic din acestea nu vă este necunoscut, dacă aveţi, în chip desăvîrşit, în Iisus Hristos, credinţa şi dragostea, care sînt început şi sfîrşit vieţii ,* început este credinţa ; sfîrşit, dragostea.
Cînd acestea două sînt unite, este Dumnezeu, iar toate celelalte virtuţi, care decurg din ele, duc la frumuseţea morală.
Nici un om, care mărturiseşte credinţă nu păcătuieşte şi nici cel care are dragoste nu urăşte. «Se cunoaşte pomul după roada lui »; tot aşa cei care mărturisesc că sînt ai lui Hristos se vor arăta prin cele ce fac.
Că acum nu-i vorba de o simplă mărturisire a credinţei, ci de a fi găsit pînă la sfîrşit cu credinţa puternică.
CAPITOLUL XV
Mai bine este să taci şi să fii, decît să vorbeşti şi să nu fii. Bine este a învăţa, dacă cel ce învaţă face. Unul este învăţătorul, Cel Care «a zis şi s-au făcut», iar cele pe care le-a făcut tăcînd, sînt vrednice de Tatăl Lui.
Cel ce are cu adevărat cuvîntul lui Iisus, acela poate să audă chiar tăcerea Lui, ca să fie desăvîrşit, pentru ca să facă prin cele ce spune şi să se cunoască prin cele ce tace. Nimic nu-i ascuns Domnului,
ci chiar cele ascunse ale noastre sînt aproape de El.
Pe toate, dar, să le facem ca şi cum Domnul ar locui în noi, ca să fim temple ale Lui; că El este în noi Dumnezeul nostru precum şi este şi se va arăta înaintea feţei noastre, dacă îl iubim cu dreptate.
CAPITOLUL XVI
Dacă, sînt daţi morţii cei care cu trupul strică casa cuiva, cu cît mai mult cel care strică, printr-o rea învăţătură, credinţa lui Dumnezeu, pentru care Iisus Hristos a fost răstignit ?
Unul ca acesta, fiind întinat, va merge în focul cel nestins, la fel şi cel care-l ascultă.
De aceea a primit Domnul mir pe capul Lui, ca în Biserica Lui să miroase parfumul nestricăciunii. Să nu vă ungeţi, deci, cu mirosul cel greu al învăţăturii stăpînitorului veacului acestuia, ca să nu vă ducă în robie din viaţa ce vă stă în faţă.
Pentru ce nu sîntem cu toţii înţelepţi, primind cunoştinţa lui Dumnezeu, care este Iisus Hristos ? Pentru ce pierim, în chip nebunesc, necunoscînd harul, pe care ni l-a trimis cu adevărat Domnul ?
CAPITOLUL XVIII
Duhul meu este «lepădătură» a crucii, care este «sminteală» pentru cei necredincioşi, dar pentru noi mîntuire şi viaţă veşnică.
Unde este înţeleptul ? Unde este întrebătorul ? Unde este lauda celor ce-şi zic pricepuţi ? Dumnezeul nostru Iisus a fost zămislit de Maria, după rînduiala lui Dumnezeu, din sâmînţa lui David şi din Duhul Sfînt; s-a născut şi a fost botezat, ca prin patima Lui să curăţească apa.
CAPITOLUL XIX
Dar cum s-au descoperit veacurilor ? O stea a strălucit pe cer mai mult decît toate stelele; lumina ei era nespusă şi noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele şi luna, horă făceau în jurul stelei, care covîrşea cu lumina ei pe toate. Şi tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele ?
Atunci orice magie s-a nimicit şi orice legătură a răutăţii a pierit; neştiinţa s-a risipit; iar vechea împărăţie a căzut, cînd Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieţii veşnice.
A luat început ceea ce fusese hotărît de Dumnezeu şi prin aceasta toate se puneau în mişcare, pentru că se pregătea nimicirea morţii.
Dacă Iisus Hristos, cu rugăciunile voastre, mă va învrednici şi dacă-i va fi voinţa, în o a doua epistolă, pe care vreau să v-o scriu, vă voi vorbi despre iconomia întrupării de care începusem să vă spun,
despre omul cel nou, Iisus Hristos, despre credinţa în El, despre dragostea pentru El, despre patima şi învierea Lui.
Mai ales dacă Domnul îmi va descoperi că fiecare din voi şi toţi îndeobşte vă adunaţi în harul, care vine de la numele Său, într-o singură credinţă şi în Iisus Hristos «cel după trup din neamul lui David»,
Fiu al omului şi Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca voi să vă supuneţi cu mintea neîmpărţită episcopului şi preoţimii, frîngînd o pîine, care este leacul nemuririi şi doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veşnic în Iisus Hristos.
CAPITOLUL XXI
Sufletul meu mi-l dau pentru voi şi pentru cei pe care i-aţi trimis spre cinstirea lui Dumnezeu în Smirna, de unde vă şi scriu, mulţumind Domnului şi iubindu-l pe Policarp ca şi pe voi.
Aduceţi-vă aminte de mine, precum şi Iisus Hristos îşi aduce aminte de voi.
Rugaţi-vă pentru Biserica din Siria, de unde sînt dus în lanţuri la Roma, eu, care sînt cel din urmă dintre credincioşii de acolo, care am fost învrednicit a fi găsit în preţuirea lui Dumnezeu.
Fiţi sănătoşi în Dumnezeu Tatăl şi în Iisus Hristos, nădejdea noastră comună.
IGNATIE CĂTRE MAGNEZIENI
Ignatie, numit și Teoforul, Bisericii care este în Magnezia lângă rîul Meandru, celei binecuvîntate în harul lui Dumnezeu Tatăl în Hristos Iisus, Mîntuitorul nostru, întru Care o îmbrăţişez şi îi doresc multă bucurie în Dumnezeu Tatăl şi în Iisus Hristos.
CAPITOLUL I
Cunoscînd buna rînduial a dragostei voastre celei după Dumnezeu, cu bucurie m-am hotărît să vă grăiesc în credinţa lui Iisus Hristos.
Fiind învrednicit cu un nume de mare cuviinţă dumnezeiască cînt bisericilor cu lanţurile pe care le port şi le doresc unire cu trupul şi cu duhul lui Iisus Hristos, viaţa noastră veşnică.
Le doresc unire în credinţă şi în dragoste, pe care nimic n-o depăşeşte, şi, ceea ce-i mai de seamă, unire în Iisus şi Tatăl ; în Care, răbdînd şi scăpînd de toată ispita stăpînitorului veacului acestuia vom avea parte de Dumnezeu.
CAPITOLUL II
Am fost învrednicit să vă văd pe voi prin Damas, episcopul vostru, vrednic de Dumnezeu şi prin vrednicii preoţi Basu şi Apoionie şi prin cel împreună cu mine rob, diaconul Zotion, de care m-aş bucura (a-l avea în slujba mea), că se supune episcopului ca harului lui Dumnezeu, iar preoţimii ca legii lui Iisus Hristos.
CAPITOLUL III
Se cuvine ca voi să nu abuzaţi de vîrsta episcopului vostru, ci să-i daţi tot respectul potrivit puterii lui Dumnezeu, care este în el; ştiu că şi sfinţii preoţi nu se uită că a fost rânduit de curînd episcop, ci, ca nişte oameni înţelepţi în Dumnezeu se supun lui; dar nu lui, ci Tatălui lui Iisus Hristos, Episcopul tuturor.
Aşadar în cinstea Celui Care ne-a voit pe noi, se cuvine să ne supunem episcopului fără nici o făţărie, că nimeni nu înşeală pe episcopul acesta văzut, ci îl înşeală pe Cel nevăzut.
Că într-o împrejurare ca aceasta n-avem să dăm cuvînt trupului, ci lui Dumnezeu, Care cunoaşte cele ascunse.
CAPITOLUL IV
Se cuvine, dar, nu numai să ne numim creştini, ci să şi fim; că sînt unii care numesc pe episcop episcop, dar fac pe toate fără el. Unii ca aceştia nu mi se par a avea o conştiinţă curată, pentru că adunările lor de slujbă nu sînt întemeiate potrivit poruncii Domnului.
CAPITOLUL V
Lucrurile au un sfîrşit, iar în faţa noastră stau acestea două: moartea şi viaţa, şi fiecare «are să meargă la locul lui.
După cum sînt două monezi, una a lui Dumnezeu, iar alta a lumii şi fiecare din ele au o întipăritură proprie, tot aşa şi cei necredincioşi au întipăritura lumii acesteia, iar cei credincioşi au, în dragoste,
întipăritura lui Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos; dacă nu alegem, prin El de bună voie moartea, în patima Lui, nu avem în noi viaţa Lui.
CAPITOLUL VI
Aşadar, pentru că în persoanele amintite mai înainte, am văzut, în credinţă, întreaga voastră comunitate, şi am iubit-o, vă îndemn să vă străduiţi să le faceţi pe toate în unire cu Dumnezeu, avînd întîistătător pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu, pe preoţi care sînt în locul soborului Apostolilor şi pe diaconi care-mi sînt aşa de dragi, cărora li s-a încredinţat slujirea lui Iisus Hristos, Care mai înainte de veci, era la Tatăl şi la sfîrşit s-a arătat.
Asemănîndu-vă, dar, toti în purtări cu Dumnezeu, respectaţi-vă unul pe altul; nimeni să nu se uite trupeşte la semenul său, ci totdeauna să vă iubiţi unul pe altul în Iisus Hristos.
Să nu fie nimic între voi care să vă poată dezbina, ci uniţi-vă cu episcopul şi cu întîistătătorii voştri, potrivit chipului şi învăţăturii celei nestricăcioase.
CAPITOLUL VII
După cum Domnul n-a făcut nimic, nici prin El însuşi, nici prin Apostoli, fără Tatăl, cu Care era unit, tot aşa şi voi să nu faceţi nimic fără episcopi şi fără preoţi; nici să nu încercaţi să vi se pară că este binecuvîntat
a face ceva de unul singur, ci în comun: o singură rugăciune, o singură cerere, o singură minte, o singură nădejde în dragoste, în bucuria cea neprihănită, care este Iisus Hristos, decît Care nu este nimic mai bun.
Adunaţi-vă cu totii ca într-un templu al lui Dumnezeu, ca la un altar, în jurul unuia Iisus Hristos, Care a ieşit de la Unul Tatăl, Care este unul şi la Tatăl s-a întors.
CAPITOLUL VIII
Să nu fiţi înşelaţi cu învăţături străine nici cu basme vechi, care nu sînt de folos; dacă şi acum trăim după lege, atunci mărturisim că n-am primit harul.
Dumnezeieştii profeţi au trăit potrivit învăţăturii lui Iisus Hristos, de aceea au şi fost prigoniţi; ei au fost însufleţiţi de harul Lui, pentru a încredinţa pe cei neascultători, că unul este Dumnezeu, Care s-a arătat prin Iisus Hristos, Fiul Lui, Care este Cuvîntul Lui ieşit din tăcere, Care în toate a bineplăcut Celui ce L-a trimis.
CAPITOLUL IX
Aşadar, cei care au trăit în rînduielile cele vechi şi au venit la nădejdea cea nouă, să nu mai ţină sîmbăta, ci duminica, în care şi viaţa noastră a răsărit, prin El şi prin moartea Lui, pe care unii o tăgăduiesc.
Prin taina aceasta am primit credinţa şi de aceea suferim, ca să fim găsiţi ucenici ai lui Iisus Hristos, singurul nostru învăţător.
Cum vom putea trăi noi fără El, cînd şi profeţii, fiind cu duhul ucenicii Lui, îl aşteptau ca învăţător ? Şi de aceea Cel pe care pe bună dreptate îl aşteptau, i-a sculat din morţi, cînd a venit pe pămînt.
CAPITOLUL X
Să nu fim, dar, nesimţitori faţă de bunătatea Sa ! Că dacă ne-ar face nouă după faptele noastre, n-am mai fi. De aceea, fiind ucenici ai Lui, să învăţăm a trăi potrivit creştinismului.
Cel care se numeşte cu alt nume decît acesta, nu este al lui Dumnezeu.
Îndepărtaţi, dar, aluatul cel rău, cel învechit, cel înăcrit, şi prefăceţi-vă în aluat nou, care este Iisus Hristos. Săraţi-vă cu El, ca să nu se strice cineva dintre voi, pentru că după miros vă veţi vădi.
Este o nebunie să vorbeşti de Hristos şi să trăieşti ca iudeii ! Că nu creştinismul a crezut în iudaism, ci iudaismul în creştinism, în care s-a adunat toată limba, care a crezut în Dumnezeu.
CAPITOLUL XI
Iar acestea, iubiţii mei, nu pentru că am aflat că unii din voi sînt aşa, ci, ca unul mai mic decît voi, vreau să vă feresc, să nu cădeţi în undiţele slavei deşarte, ci să fiţi încredinţaţi de naşterea, de patima şi de învierea, care a fost pe timpul guvernării lui Pilat din Pont. Toate acestea au fost cu adevărat şi sigur săvîrşite de Iisus Hristos, «nădejdea noastră», de Care, facă Dumnezeu, ca nimeni din voi să nu se depărteze.
CAPITOLUL XII
M-aş bucura de voi în totul, dacă aş fi vrednic; dar deşi sînt legat, totuşi nu sînt ceva faţă de unul din voi cei dezlegaţi. Ştiu că nu vă lăudaţi, că aveţi în voi înşivă pe Iisus Hristos; dar, mai bine spus, cînd vă laud, ştiu că vă ruşinaţi, după cum este scris, că «dreptul este luişi pîrîş».
CAPITOLUL XIII
Străduiţi-vă să fiţi tari în dogmele Domnului şi ale apostolilor, pentru ca în toate cîte faceţi să sporiţi cu trupul şi cu duhul, în credinţă şi în dragoste, în Fiul şi în Tatăl şi în Duhul, la început şi la sfîrşit,
împreună cu vrednicul vostru episcop şi cu cununa cea vrednică şi duhovnicească a preoţimii voastre şi a diaconilor după Dumnezeu.
Supuneţi-vă episcopului şi unii altora, după cum Iisus Hristos s-a supus după trup Tatălui, iar apostolii lui Hristos şi Tatălui şi Duhului, ca să fie unire trupească şi sufletească.
CAPITOLUL XIV
Ştiind că sînteţi plini de Dumnezeu, v-am sfătuit pe scurt. Pomeniti-mă în rugăciunile voastre, ca să am parte de Dumnezeu. Pomeniţi şi Biserica Siriei, după numele căreia nu sînt vrednic să fiu numit,
că am nevoie de rugăciunea voastră unită în Dumnezeu şi de dragostea voastră, ca Biserica din Siria să fie învrednicită a fi acoperită cu roua Bisericii voastre.
CAPITOLUL XV
Din Smirna, de unde vă şi scriu, vă îmbrăţişează efesenii; ei au venit ca şi voi spre slava lui Dumnezeu şi m-au încurajat în toate, împreună cu Policarp, episcopul smirnenilor.
Vă îmbrăţişează şi celelalte Biserici în cinstea lui Iisus Hristos. Fiţi sănătoşi în unirea lui Dumnezeu, avînd duh nedespărţit, care este Iisus Hristos.
IGNATIE CĂTRE TRALIENI
Ignatie, numit şi Teoforul, Bisericii celei iubite de Dumnezeu, Tatăl lui Iisus Hristos, Bisericii sfinte, care este în Trales din Asia, celei alese şi vrednice de Dumnezeu, celei ce este în pace, în trup şi duh,
prin patima lui Iisus Hristos, nădejdea noastră în învierea care ne duce la El ; Biserică pe care o şi îmbrăţişez în chip apostolic în plinătatea ei şi-i doresc multă bucurie.
CAPITOLUL I
Am aflat că aveţi suflet fără de prihană şi statornic în răbdare, nu din obişnuinţă, ci din fire, după cum mi-a arătat Polibie, episcopul vostru, care, cu voia lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos a venit în Smirna
şi s-a bucurat împreună cu mine cel înlănţuit în Hristos Iisus atît de mult, încît am văzut în el toată mulţimea credincioşilor voştri.
Primind, dar, prin el, bunăvoinţa voastră cea după Dumnezeu, am slăvit pe Dumnezeu, pentru că, după cum am aflat v-am găsit că sînteti « următori ai lui Dumnezeu »
CAPITOLUL II
Cînd vă supuneţi episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreţi că vieţuiţi nu după om, ci după Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca, crezînd în moartea Lui, să scăpaţi de moarte.
Este, aşadar, de neapărată trebuinţă, precum şi faceţi, să nu faceţi nimic fără episcop, ci să vă supuneţi şi preoţimii ca Apostolilor lui Hristos, nădejdea noastră, în Care vom fi găsiţi dacă vieţuim aşa.
Trebuie ca şi diaconii, ca slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos, să placă tuturor în tot chipul. Că nu sînt slujitori ai mîncărilor şi băuturilor, ci slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu.
Trebuie, dar, să se ferească de învinuiri ca de foc.
CAPITOLUL III
De asemenea, toţi să respecte pe diaconi ca pe Iisus Hristos; să respecte şi pe episcop, care este chip al Tatălui, iar pe preoţi ca pe sobor al lui Dumnezeu şi ca adunare a Apostolilor.
Fără de aceştia nu se poate vorbi de biserică.
Sînt convins că despre acestea şi voi gîndiţi la fel. Dovada dragostei voastre am primit-o şi o am cu mine în episcopul vostru, al cărui fel de purtare este mare lecţie, iar blîndeţea lui, putere; socot că şi păgînii îl respectă.
Pentru că vă iubesc, vă cruţ, deşi aş fi putut să vă scriu despre aceasta mai cu tărie. N-am de gînd să vă poruncesc ca un apostol, cînd sînt un osîndit.
CAPITOLUL IV
Gîndesc multe despre Dumnezeu; dar îmi pun măsură mie însumi, ca nu cumva, cu lauda mea, să mă pierd. Acum, însă, trebuie mai mult să mă tem şi să nu iau aminte la cei care mă laudă.
Că cei care vorbesc cu mine aşa, mă biciuiesc. Da, doresc să sufăr, dar nu ştiu de sînt vrednic. Mulţi nu văd rîvna mea, dar ea se luptă cu mine şi mai mult. Am nevoie de blîndeţe,
care nimiceşte pe « stâpînitorul veacului acestuia »
CAPITOLUL V
N-aş putea oare să vă scriu de lucrurile cele cereşti ? Negreşit ! Dar mă tem să nu vă fac rău, că sînteţi încă prunci.
Iertaţi-mă ! Neputîndu-le purta, mă tem să nu vă sugrumaţi.
Că şi eu, deşi sînt în lanţuri şi pot înţelege cele cereşti, ierarhia îngerilor, cetele stăpîniilor, cele văzute şi cele nevăzute, totuşi nu sînt încă ucenic. Îmi lipsesc multe, ca să fiu vrednic de Dumnezeu.
CAPITOLUL VI
Aşadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: Folosiţi numai hrană creştină ! Depărtaţi-vă de buruiana străină, care este erezie !
Că ereticii, pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gînduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere şi vin; cel care nu ştie,
ia cu plăcere băutura otrăvitoare şi moare din pricina acelei rele dulceţi.
CAPITOLUL VII
Feriţi-vă de unii ca aceştia ! Şi veţi reuşi, dacă nu vă mîndriţi şi nu vă despărţiţi de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop şi de poruncile Apostolilor.
Cel care se află înăuntrul locaşului altarului este curat; cel care este în afară de altar, nu-i curat; cu alte cuvinte, cel care face ceva fără episcop, fără preoţi şi fără diaconi, acela nu are conştiinţa curată.
CAPITOLUL VIII
Nu spun cu asta că am aflat aşa ceva despre voi, ci vreau să vă feresc de mai înainte, pentru că vă iubesc şi pentru că prevăd cursele diavolului. Voi, însă, întrarmîndu-vă cu bunătate, zidiţi-vă din nou în credinţă,
care este trupul Domnului şi în dragoste, care este sîngele lui Iisus Hristos.
Nimeni să nu aibă ceva împotriva semenului său. Nu daţi prilej păgînilor, ca din pricina cîtorva nesocotinţi, să fie hulită mulţimea celor ce cred în Dumnezeu.
«Vai de cel prin care, din pricina deşertăciunii lui, se huleşte numele Meu de unii»
CAPITOLUL IX
Fiţi surzi, dar, cînd cineva vă vorbeşte altceva decît de Hristos, Cel din neamul lui David, Cel din Maria, Care cu adevărat s-a născut, a mîncat şi a băut, Care cu adevărat a fost prigonit pe timpul lui Pilat din Pont,
Care cu adevărat a fost răstignit şi a înviat în văzul celor cereşti, al celor pămînteşti şi al celor dedesubt, care cu adevărat a înviat din morţi, înviindu-L pe El Tatăl Lui; după asemănare, Tatăl Lui ne va învia în Hristos Iisus şi pe noi, care credem în El fără de Care nu avem viaţa cea adevărată.
CAPITOLUL X
Dacă, după cum spun păgînii, adică necredincioşii, Hristos a pătimit în aparenţă — ei trăind în aparenţă — pentru ce port eu lanţuri, pentru ce doresc să mă lupt cu fiarele ? Deci, degeaba mor. Spun eu oare minciuni despre Domnul ?
CAPITOLUL XI
Fugiţi, dar, de vlăstarele cele rele, care dau naştere la rod purtător de moarte, din care, dacă gustă cineva, moare îndată. Aceştia nu sînt sădire a Tatălui.
Dacă ar fi, s-ar arăta ramuri ale crucii, iar rodul lor ar fi nestricăcios. Prin cruce, prin patima Sa, Hristos vă cheamă să fiţi mădulare ale Lui. Nu poate capul să se nască fără mădulare.
Dumnezeu a făgăduit unire, iar unirea este El.
CAPITOLUL XII
Vă salut (doresc mântuire) din Smirna împreună cu Bisericile lui Dumnezeu, care sînt cu mine; ele în toate privinţele m-au întărit trupeşte şi sufleteşte.
Vă roagă lanţurile mele, pe care le port pentru Hristos şi vă rog şi eu să dobîndesc pe Dumnezeu. Rămîneţi strînşi uniţi şi rugaţi-vă unii pentru alţii. Se cuvine ca fiecare din voi, dar mai ales preoţii, să întărească pe episcop, spre cinstea Tatălui lui Iisus Hristos şi a Apostolilor.
Doresc să mă ascultaţi cu dragoste, ca nu cumva prin cele ce vă scriu să fiu mărturie împotriva voastră. Rugaţi-vă pentru mine, care am nevoie de dragostea voastră, ca, în milostivirea lui Dumnezeu, să fiu învrednicit de moştenirea, pe care sînt gata să o dobîndesc şi să nu fiu găsit nevrednic.
CAPITOLUL XIII
Vă salută cu dragoste smirnenii şi efesenii. Pomeniţi în rugăciunile voastre Biserica din Siria, al cărui mădular nu sînt vrednic a fi numit, că sînt cel din urmă dintre ei.
Fiţi sănătoşi în Iisus Hristos. Supuneţi-vă episcopului ca poruncii lui Dumnezeu, de asemenea şi preoţilor. Iubiţi-vă fiecare unul pe altul cu inimă neîmpărţită.
Duhul meu se curăţă pentru voi nu numai acum, ci şi cînd voi dobîndi pe Dumnezeu. Sînt încă în primejdie; dar credincios este Tatăl în Iisus Hristos să-mi împlinească rugăciunea mea şi a voastră.
Facă Dumnezeu să fiţi în El fără prihană.
IGNATIE CĂTRE ROMANI
Ignatie, numit şi Teoforul, Bisericii celei miluite prin măreţia Tatălui Celui prea înalt şi a lui Iisus Hristos, singurul Lui Fiu, Bisericii celei iubite şi luminate prin voinţa Celui ce voieşte pe toate cîte sînt, potrivit credinţei şi dragostei lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Bisericii care este şi stă în frunte în ţara romanilor, vrednică de Dumnezeu, vrednică de cinste, vrednică de fericire, vrednică de laudă, vrednică de a dobîndi ce doreşte, vrednică de curăţie, Bisericii care stă în fruntea dragostei, care ţine legea lui Hristos, care poartă numele Tatălui, pe care o şi salut în numele lui Iisus Hristos, Fiul Tatălui; celor uniţi, după trup şi duh, cu toată porunca Lui, celor plini, fără deosebire, de harul lui Dumnezeu şi celor curăţiţi de orice culoare străină, multă bucurie fără prihană în Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.
CAPITOLUL I
Prin rugăciunile mele către Dumnezeu am să reuşesc să vă văd feţele voastre cele vrednice de văzut şi să primesc chiar mai mult decît am cerut; că, fiind înlănţuit în Hristos Iisus, nădăjduiesc să vă îmbrăţişez; şi dacă va fi voia lui Dumnezeu să fiu învrednicit să merg pînă la capăt începutul este bine rînduit, dacă dobîndesc harul de a primi neîmpiedicat moştenirea mea.
Mă tem, însă, ca dragostea voastră să nu-mi facă nedreptate; că vouă vă este uşor să faceţi ce voiţi; dar mie îmi este greu să dobîndesc pe Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi cruţa.
CAPITOLUL II
Nu vreau ca voi «să plăceţi oamenilor, ci să plăceţi lui Dumnezeu» precum şi plăceţi.
Nici eu nu voi avea vreodată un prilej ca acesta să dobîndesc pe Dumnezeu şi nici voi, dacă veţi tăcea, nu veţi putea să vă înscrieţi numele la o faptă mai bună.
Dacă veţi tăcea cu privire la mine, eu voi fi al lui Dumnezeu; dar dacă-mi veţi iubi trupul meu, va trebui să alerg din nou.
Nu-mi daţi mai mult decît aceea de a fi jertfit lui Dumnezeu, jertfelnicul este încă gata... voi, ajungînd prin dragoste cor, să cîntaţi Tatălui în Hristos Iisus, că Dumnezeu a învrednicit pe episcopul Siriei să fie găsit vrednic de a veni din răsărit în apus. Că bun lucru este a apune din lume spre Dumnezeu, pentru a răsări în Dumnezeu.
CAPITOLUL III
Niciodată n-ati pizmuit pe nimeni; pe alţii i-aţi învăţat. Eu, însă, vreau să fie trainice acelea, pe care le porunciţi prin învăţăturile voastre.
Mie cereţi-mi numai atît: putere pentru cele dinlăuntrul meu şi din afara mea, ca nu numai să grăiesc, ci să şi voiesc, nu numai să-mi spun creştin, ci să şi fiu găsit creştin.
Dacă voi fi găsit, pot să-mi şi spun şi creştin; atunci sînt credincios, cînd nu mă arăt lumii.
Nu este bine a te arăta.
Că Dumnezeul nostru Iisus Hristos se arată mai ales cînd este în Tatăl. Cînd creştinismul e urît de lume, nu-i o faptă de înduplecare, ci de măreţie.
CAPITOLUL IV
Scriu tuturor Bisericilor şi le poruncesc tuturora, că eu de bunăvoie mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicaţi. Vă rog să nu-mi arătaţi o bunăvoinţă nepotrivită.
Lăsaţi-mă să fiu mîncare fiarelor, prin care pot dobîndi pe Dumnezeu. Sînt grîu al lui Dumnezeu şi sînt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pîine curată a lui Hristos.
Mai degrabă, linguşiţi fiarele, ca ele să-mi fie mormînt şi să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Iisus Hristos, cînd nici trupul meu nu-l va vedea lumea.
Faceţi rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit, prin aceste unelte, jertfă lui Dumnezeu.
Nu vă poruncesc ca Petru şi Pavel. Aceia erau apostoli; eu, un osîndit, aceia liberi; iar eu, pînă acum, rob.
Dar dacă sufăr, voi fi un dezrobit al lui Hristos şi voi învia liber în El. Acum cînd sînt înlănţuit, învăţ să nu doresc nimic.
CAPITOLUL V
Din Siria pînă la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat şi pe mare, noaptea şi ziua, înlănţuit de zece leoparzi, adică de o grupă de ostaşi; aceştia, chiar cînd le faci bine, se fac mai răi.
Cu nedreptăţile lor, capăt mai multă învăţătură; «dar nu cu aceasta m-am îndreptăţit ».
Aş dori ca fiarele să-mi fie pregătite şi mă rog să-mi fie îndată gata. Am să le linguşesc, ca să mă mînînce iute, nu precum se tem unii şi nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi sili.
Iertaţi-mă ! Eu ştiu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic ! Nici o făptură din cele văzute şi din cele nevăzute să nu caute să mă împiedice de a dobîndi pe Hristos !
Să vină peste mine foc şi cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărţirea trupului, risipirea oaselor, strivirea mădularelor, măcinatul întregului trup, relele chinuri ale diavolului.
Să vină toate, numai să dobîndesc pe Hristos !
CAPITOLUL VI
La nimic nu-mi vor folosi desfătările lumii, nici împărăţiile veacului acestuia. «Mai bine-mi este să mor» în Hristos Iisus, decît să împărăţesc marginile pămîntului.
Pe Acela îl caut, Care a murit pentru noi ; pe Acela îl vreau, Care a înviat pentru noi.
Naşterea mea mi-i aproape. Iertaţi-mă, fraţilor ! Să nu mă împiedicaţi să trăiesc, să nu voiţi să mor ! Nu-l daţi lumii pe cel care voieşte să fie al lui Dumnezeu, nici nu-l amăgiţi cu materia !
Lăsaţi-mă să primesc lumină curată ! Ajungînd acolo, voi fi om !
Îngăduiţi-mi să fiu următor al patimilor Dumnezeului meu ! Dacă-L are cineva în el, să se gîndească ce vreau şi să aibă milă de mine, pentru că ştie cele care mă apasă.
CAPITOLUL VII
«Stăpînitorul veacului acestuia» vrea să mă răpească şi să strice gîndurile mele despre Dumnezeu. Nimeni, dar, dintre cei de faţă sa nu-l ajute !
Mai bine fiţi cu mine, adică cu Dumnezeu ! Să nu căutaţi că vorbiţi de Iisus Hristos, dar să doriţi lumea.
Invidia să nu se sălăşluiască în voi. Nici dacă v-aş ruga, cînd aş fi lîngă voi, să nu mă ascultaţi, ci ascultaţi cele ce vă scriu. Vă scriu fiind viu şi dorind să mor.
Dorinţa mea a fost răstignită şi nu este în mine foc care să iubească materia, ci «apă vie» care grăieşte în mine şi-mi spune dinăuntrul meu: «Vino, la Tatăl !».
Nu mă bucur de hrana cea stricăcioasă, nici de plăcerile vieţii acesteia. Vreau pîinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Iisus Hristos, Cel din sămînţa lui David, iar băutură vreau sîngele Lui, care este dragoste nestricăcioasă.
CAPITOLUL VIII
Nu vreau să mai trăiesc după oameni. Şi va fi aceasta, dacă voi o voiţi. Voiţi, ca şi voi să fiţi voiţi !
Vă cer aceasta în puţine cuvinte. Credeţi-mă ! Iisus Hristos vă va arăta, că spun adevărul. Nemincinoasă e gura, în care Tatăl a vorbit cu adevărat.
Rugaţi-vă pentru mine, ca să cîştig. Nu v-am scris după trup, ci după gîndul lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, mi-aţi făcut voia; dacă voi fi respins, m-aţi urît.
CAPITOLUL IX
Pomeniţi în rugăciunile voastre Biserica din Siria, care are păstor pe Dumnezeu în locul meu. Însuşi Iisus Hristos îi va fi episcop şi dragostea voastră.
Eu mă ruşinez să spun că sînt dintre ei, că nici nu sînt vrednic, fiind cel din urmă între ei şi născut înainte de vreme.
Totuşi aş avea mila de a fi cineva, dacă dobîndesc pe Dumnezeu.
Vă îmbrăţişează duhul meu şi dragostea Bisericilor, care m-au primit în numele lui Iisus Hristos, nu ca pe un călător. Că Bisericile, care nu se aflau în calea mea cea după trup, mergeau înaintea mea din oraş în oraş.
CAPITOLUL X
Vă scriu acestea din Smirna prin efesenii cei vrednici de fericire. Este cu mine împreună cu alţii mulţi şi Crocu, nume scump mie.
Despre cei care au sosit înainte de mine din Siria în Roma spre slava lui Dumnezeu, cred că ştiţi; acestora să le spuneţi că şi eu sînt aproape. Toţi sînt vrednici de Dumnezeu şi de voi. Se cuvine ca voi să-i ajutaţi în toate.
V-am scris acestea în ziua a noua înainte de calendele lui septembrie
Fiţi sănătoşi pînă la sfîrşit în răbdarea lui Iisus Hristos.
IGNATIE CĂTRE FILADELFIENI
Ignatie, numit şi Teoforul, Bisericii lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului Iisus Hristos, care este în Filadelfia Asiei, celei miluită şi întărită în unirea lui Dumnezeu şi înveselită fără deosebire în patima Domnului nostru şi convinsă în învierea Lui, cu toată mila; pe care o salut în sîngele lui Iisus Hristos, Care este bucurie veşnică şi statornică, mai ales dacă credincioşii sînt una cu episcopul şi cu preoţii cei dimpreună cu el şi cu diaconii rînduiţi după gîndul lui Iisus Hristos, pe care, potrivit voinţei Sale, i-a întărit cu întemeiere prin Sfîntul Lui Duh.
CAPITOLUL I
Despre episcopul vostru am aflat că n-a dobîndit această slujire, care este a întregii comunităţi, nici prin el, nici prin oameni, nici din dorinţa de slavă deşartă, ci datorită dragostei lui Dumnezeu Tatăl şi a
Domnului Iisus Hristos. Sînt uimit de bunătatea lui, care prin tăcerea sa, poate mai mult decît cei care grăiesc deşertăciuni.
Că este în armonie cu poruncile cum este chitara cu coardele. De aceea sufletul meu îi fericeşte cugetul lui îndreptat spre Dumnezeu ,* ştiu că este virtuos şi desăvîrşit ,* cunosc statornicia lui şi lipsa sa de mînie, în toată blîndeţea Dumnezeului Celui viu.
CAPITOLUL II
Aşadar, copii ai luminii adevărului, fugiţi de dezbinări şi de învăţături rele. Unde este păstorul, acolo urmaţi-l, ca oile. Că mulţi lupi, care par vrednici de credinţă, robesc cu plăceri rele pe cei care merg
pe calea lui Dumnezeu. Dar, datorită unirii voastre, nu vor avea loc între voi.
CAPITOLUL III
Feriţi-vă de buruienile rele, pe care nu le cultivă Hristos, pentru că nu sînt sădite de Tatăl.
Nu grăiesc aşa, pentru că am găsit dezbinare la voi; dimpotrivă, curăţie. Că toţi cîţi sînt ai lui Dumnezeu şi ai lui Iisus Hristos, sînt cu episcopul; şi toţi cîţi se vor pocăi şi vor veni la unitatea Bisericii, vor fi şi ei ai lui Dumnezeu, ca să fie vii după Iisus Hristos.
«Nu vă înşelaţi», fraţii mei, dacă cineva se duce după cel ce dezbină, «nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu»
Dacă cineva umblă în învăţături străine, acela nu este în acord cu patimile lui Hristos.
CAPITOLUL IV
Căutaţi, dar,să participaţi la o singură euharistie; că unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos şi unul este potirul spre unirea cu sîngele Lui şi unul este jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoţii şi diaconii, cei împreună cu mine robi; pentru ca ceea ce faceţi, s-o faceţi după Dumnezeu.
CAPITOLUL V
Fraţii mei, dragostea mea pentru voi se revarsă nespus de mult şi cu marea mea bucurie, vă întăresc pe voi; dar nu eu, ci Iisus Hristos; sînt în lanţuri pentru El, dar mai mult mă tem, că sînt încă nedesăvîrşit.
Mă va desăvîrşi, însă, rugăciunea voastră către Dumnezeu, ca să dobîndesc moştenirea cu care am fost miluit, alergînd la Evanghelie ca la trupul lui Iisus şi la Apostoli, ca la preoţii Bisericii.
Să iubim şi pe profeţi, că şi ei au vestit Evanghelia, au nădăjduit în Iisus Hristos şi L-au aşteptat; şi crezînd în El s-au mîntuit, fiind în unire cu Iisus Hristos, sfinţi vrednici de dragoste şi de admiraţie,
mărturisiţi de Iisus Hristos şi împreună număraţi în Evanghelia nădejdii comune.
CAPITOLUL VI
Dacă cineva predică iudaismul, să nu-l ascultaţi ! Că este mai bine să ascultaţi creştinismul de la un bărbat tăiat împrejur, decît să ascultaţi iudaismul de la un netăiat împrejur.
Iar dacă amîndoi nu vorbesc de Iisus Hristos, aceştia sînt pentru mine coloane funerare şi gropi de morţi, pe care sînt scrise doar numai nume de oameni.
Fugiţi, dar, de meşteşugurile şi de cursele stăpînitorului veacului acestuia, ca nu cumva, fiind strîmtoraţi de sfaturile lui, să slăbiţi în dragoste; fiţi, însă, cu toţii la un loc şi cu inima neîmpărţită.
Mulţumesc Dumnezeului meu, că mi-i cugetul curat cu privire la voi şi că nu se poate nimeni lăuda nici în ascuns, nici pe faţă, că am îngreunat pe cineva în vreun lucru mic sau mare.
Şi doresc ca toţi cărora le-am vorbit, să nu aibă cuvintele mele ca o mărturie împotriva lor.
CAPITOLUL VII
Unii au voit să mă înşele după trup; dar duhul nu se înşeală, că este de la Dumnezeu ,- că «ştie de unde vine şi unde merge» şi pe cele ascunse le vădeşte.
Am strigat, fiind în mijlocul vostru; grăiam cu glas tare, cu glasul lui Dumnezeu: «Alăturaţi-vă de episcop, de preoţi şi de diaconi !»
Iar cei care au bănuit că am grăit acestea pentru că am ştiut mai dinainte de dezbinarea unora, martor îmi este Acela, pentru Care sînt în lanţuri că n-am aflat asta de la trup omenesc.
Duhul mi-a predicat, grăind acestea: «Fără de episcop să nu faceţi nimic ! Păstraţi trupul vostru ca templu al lui Dumnezeu !
Iubiţi unirea, fugiţi de dezbinări, fiţi următori ai lui Hristos, precum este şi El al Tatălui Lui.
CAPITOLUL VIII
Eu am făcut ce mi se cădea, ca un om rînduit spre unire. Că Dumnezeu nu locuieşte unde este dezbinare şi mînie. Dumnezeu iartă pe toţi care se pocăiesc, dacă se pocăiesc în unire cu Dumnezeu şi în comuniune cu episcopul.
Cred în harul lui Iisus Hristos, Care vă va dezlega de orice legătură.
Vă rog să nu faceţi nimic din dorinţa de ceartă, ci potrivit învăţăturii lui Hristos. Pentru că am auzit pe unii spunînd : «Dacă nu-L găsesc pe Hristos în arhive, nu cred în Evanghelie».
Cînd le-am spus, că este scris, mi-au răspuns : «Dar tocmai asta te întreb» Pentru mine, însă, arhivele sînt Iisus Hristos, arhive sfinte, crucea Lui, moartea, învierea Lui şi credinţa dată prin El.
In arhivele acestea vreau să mă îndreptăţesc prin rugăciunile voastre.
CAPITOLUL IX
Buni erau şi preoţii, dar mai bun arhiereul, căruia îi erau încredinţate sfintele sfintelor, singurului căruia i s-au încredinţat cele ascunse ale lui Dumnezeu; el este uşa Tatălui, prin care intră Avraam, Isaac, Iacov, profeţii, Apostolii şi Biserica.
Toate acestea duc la unirea cu Dumnezeu.
Evanghelia, însă, are ceva deosebit: venirea Mîntuitorului, a Domnului nostru Iisus Hristos, patimile Lui şi Învierea.
Profeţii cei iubiţi L-au vestit; Evanghelia, însă, este desăvîrşirea nemuririi.
Toate sînt deopotrivă de bune, de credeţi în dragoste.
CAPITOLUL X
Pentru că prin rugăciunile voastre şi prin dragostea fierbinte, pe care o aveţi în Hristos Iisus mi s-a adus vestea că Biserica din Antiohia Siriei are pace, se cuvine vouă, ca Biserică a lui Dumnezeu, să alegeţi un diacon, pentru a fi acolo trimisul lui Dumnezeu, ca să se bucure cu cei care sînt adunaţi la un loc şi să slăvească numele.
Fericit va fi în Iisus Hristos acela care va fi învrednicit cu o slujire ca aceasta, iar voi veţi fi slăviţi.
Dacă voiţi, nu este cu neputinţă să faceţi aceasta pentru numele lui Dumnezeu, aşa cum au făcut-o şi bisericile cele mai apropiate, care au trimis unele episcopi, iar altele preoţi şi diaconi.
CAPITOLUL XI
Pentru diaconul Filon din Cilicia, bărbat cu bună mărturie, care şi acum îmi slujeşte la cuvîntul lui Dumnezeu împreună cu Reu Agatopod, bărbat ales, care m-a însoţit din Siria, renunţînd la viaţa sa, care şi vouă vă dau mărturie, mulţumesc şi eu lui Dumnezeu pentru voi, că i-aţi primit aşa cum vă primeşte şi pe voi Domnul.
Iar cei care i-au necinstit să fie iertaţi cu harul lui Iisus Hristos.
Vă salută cu dragoste fraţii din Troada, de unde vă şi scriu prin Buru, cel trimis împreună cu mine, în semn de cinste, de efeseni şi smirneni. Îi va cinsti pe ei Domnul Iisus Hristos, în Care ei nădăjduiesc cu trupul, cu sufletul, cu duhul, cu credinţa, cu dragostea şi cu unirea.
Fiţi sănătoşi în Hristos Iisus, nădejdea noastră comună.
