Cuvântul I : Despre lepădarea de viaţa deşartă şi despre retragere D umnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mîntuirea tuturor: al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vîrstnicilor. Căci e ca răspîndirea luminii, ca arătarea soarelui, ca schimbarea ceasurilor. Şi altfel nu poate fi. « Că la Dumnezeu nu e căutare la faţă » (Rom. 2, 11) .  N ecinstitor de Dumnezeu este cel părtaş de firea raţională (cuvîntătoare), muritoare, care fuge de bună voie de viaţă şi socoteşte pe Făcătorul său, cel pururea existent, ca neexistent. C ălcător de lege este cel ce răstălmăceşte legea lui Dumnezeu cu mintea lui cea sucită şi cel ce socoteşte că crede, dar se împotriveşte în chip eretic lui Dumnezeu. C reştin este ce...

S treinătatea (înstrăinarea) iaste părăsire neîntoarsă înapoi a tuturor celor din patrie care lucrează nouă cele protivnice scopului blagocestiei. Ádecă de rudenii, deaveri, de bani, de bucate, de patimi, de mândrii, de locuri, de slavă şi de celealalte. Streinătatea iaste nărav neîndrăzneţ, înţelepciune necunoscută, priceapere nearătată, viaţă ascunsă, scópos nevăzut, gând neivit, poftă de prostime (simplitate), poftă de strâmtorare, pricină de dor dumnezeesc, mulţime de dragoste, lepădare de slava deşartă, adânc de tăceare. † S ă obicinuiaşte oarecum şi gândul acesta, întru începuturi, necontenit şi cu întindere a supăra pre îndrăgitorii Domnului, ca cu un foc dumnezeesc; ádecă depărtarea de ai săi, prin scópos de prostime şi de necăjire îndemnând pre îndrăgitorii unui lucru bun ca acestuia. Însă pre cât iaste de mare şi vreadnic de laudă, dupre atâta de multă şi pre socoteala cea dreaptă o are. Că nu toată streinătatea cea desăvârşit făcută iaste bună. Când cela ce să înstr...