SFINȚI † despre eretici

”Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.” (Marcu 13,22)

 

Sfântul Apostol Pavel (5-67)

†

”Chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema ! ” (Galateni 1, 8)

”Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, și îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (II Timotei 4:3-4)

 „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Tit 3:10-11)

 Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!” (Galateni 1, 9)

Sfântul Ignatie Teoforul (35-108)

”De eretici trebuie să fugiți ca de fiare. Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”

”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”

„Dacă episcopul tău ar învăța orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor.”

Sfântul Vasile cel Mare (330-379)

”Trebuie să evităm orice părtășie cu ereticii și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”

„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti.”

”Eretic este cel ce greșește chiar și numai cu privire la vreo dogmă, sau referitor la unele chestiuni de doctrină ortodoxă. Și în genere, după doctrina canonică a Bisericii Ortodoxe cel ce nu este ortodox este eretic.”

Sfântul Ciprian al Cartaginei (200-258)

“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, în fundul iadului.”

„Dacă ereticii sunt pretutindenea numiţi nici mai mult nici mai puţin decât duşmani ai Bisericii şi antihrişti, dacă sunt socotiţi ca fiind oameni demni de evitat, şi ca fiind stricaţi şi de ei înşişi osândiţi, pentru care motiv nu ar fi ei vrednici de condamnare de către noi, de vreme ce prin mărturie apostolică este vădit că sunt prin ei înşisi osândiţi?” [ep. 74, 2.3.37-41]

''Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea lor că și ei au biserică și taine.''

Sfântul Antonie cel Mare (251-356)

„Să nu aveţi nici o împărtăşire cu prea răucredincioşii arieni, că nu are nici o împărtăşire lumina cu întunericul. Voi, crezînd bine, sînteţi creştini, iar aceia numind "zidire" pe Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu, care S-a născut din eternitate din Tatăl, cu nimic nu se deosebesc de păgîni, slujind zidirii mai vîrtos decît lui Dumnezeu Ziditorul. Şi să credeţi că chiar toată zidirea se mînie asupra lor, căci pe Ziditorul şi Domnul tuturor, prin care toate s-au făcut, pe Acesta îl numără împreună cu făpturile".

”Să nu vă uniţi cu arienii, că nu este a apostolilor învăţătura aceasta, ci a diavolilor şi a tatălui lor, învăţătură care este stearpă, dobitocească şi a minţii celei nedrepte, precum este necuvîntarea catîrilor".

Sfântul Cuvios Pamvo (303-374)

"Vor veni vremuri când se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgînilor şi pornirile popoarelor, neastîmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgînd seamă de mîntuirea lor şi a turmei, osîrdnici toţi şi silitori la mese şi gîlcevitori; leneşi la rugăciune şi la clevetiri osîrdnici, gata a osîndi vieţile bătrînilor şi cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos ocărîndu-le şi zicînd: "De am fi fost noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi noi". Iar EPISCOPII în zilele acelea SE VOR SFII DE FEȚELE CELOR PUTERNICI, judecînd judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani neajutîndu-i. Încă şi în popor va intra necredinţă, erezie, curvie, urîciune, vrajbă, zavistie, întărîtări, furtişaguri şi beţie". Şi a întrebat fratele: "Şi ce va face cineva în vremile şi anii aceia?" Răspuns-a bătrînul: "Fiule, în acele zile, cel ce-şi mîntuieşte sufletul său, mare se va chema în Împărăţia cerurilor".

Sfântul Ioan Damaschin (676-749)

”Să ne păzim cu toate puterile noastre să nu primim împărtăşire de la eretici, nici să le-o dăm acestora…, ca să nu ne facem părtaşi relelor lor credinţe şi pentru a nu fi condamnaţi împreună cu ei.”

”Auziţi popoare, seminţii, limbi, bărbaţi, femei şi copii, cei mai mari, cei mai tineri şi pruncii, sfântul neam al creştinilor! Dacă cineva vă învaţă, în afară acestora pe care le-a primit Sfânta Biserică Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade, să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum l-a primit Eva şi a cules moarte. Şi chiar dacă v-ar învăţa un înger sau un împărat în afara acestora pe care le-aţi primit, astupaţi-vă urechile.”

Sfântul Atanasie cel Mare (296-373)

”Toate ereziile s-au abătut de la adevăr şi şi-au născocit vreo aiureală vădită arătând tuturor, de mult, lipsa de evlavie. Căci e vădit că cei ce le-au născocit «au ieşit dintre noi», precum a scris fericitul Ioan (I Ioan, 2, 20). Fiindcă prin cugetarea lor nu au fost şi nu sunt nici acum cu noi. De aceea, precum a zis Mântuitorul, «neadunând cu noi, risipesc» (Luca, 1 1,23) cu diavolul. Şi ei se apropie de cei ce dorm, ca să semene în ei otrava pierzaniei şi să-i ducă la moarte împreună cu ei.”

„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează.”

”Cei ce urmează ereticilor, chiar dacă aceia ar avea zeci de mii de urmaşi, poartă totuşi numele celui ce a născocit erezia... Căci cum vor fi creştini cei ce nu sunt creştini, ci stăpâniţi de nebunia lui Arie? Sau cum mai sunt mădulare ale Bisericii universale cei ce au lepădat credinţa apostolică şi s-au făcut născocitorii unor rele noi?” (Cuvânt împotriva arienilor)

”Celor ce au căzut şi au apărat nelegiuirea (erezia) pocăindu-se să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în cler; iar celor ce nu şi-au însuşit nelegiuirea, ci s-au târât de silă şi prin forţă, s-a hotărât nu numai să li se dea iertare, ci să aibă şi loc în cler, mai ales că au adus apărare vrednică de crezământ, şi s-a părut că aceasta s-a făcut cu oarecare iscusinţa; deci au dovedit că nu s-au convertit la

nelegiuire.” (3 Atanasie cel Mare)

Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407)

„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească.”

„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe.”

”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuoasă, dacă credința nu este sănătoasă.”

”Trebuie ascultat de învățători și de preoti și de a nu-i judeca, chiar dacă ar avea o viață urâtă; dacă însă credința le e greșită, nu trebuie doar să nu îi ascultăm, ci să fugim de ei și să îi judecăm.” (Omilia 2, Epistola 2 Timotei).

”Și eu, iarăși, vă voi spune cele asemănătoare: Vedeți să nu vă înșele careva, nici din cei dinăuntru (bisericii), nici din cei dinafară, nici episcopi, nici preot, nici diacon, nici citeț, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfățișarea dreptei credințe, dar tăgăduiesc puterea ei.”

†

Sfântul Isidor Pelusiotul (†436)

„Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie.”

Sfântul Efrem Sirul (306-373)

„Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată.”

Sfântul Ipatie de Rufinian

„Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662)

„Aflând eu Biserica Bizanţului aşa precum era înainte, atunci şi eu mă voi afla într-însa, precum am fost mai înainte, şi voi merge la împărtăşirea aceea fără nici o îndemnare omenească; dar cât timp vor fi într-însa smintelile eretice şi smintitorii arhierei, până atunci nici un fel de cuvânt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtăşesc cu dânşii vreodată.”

”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”

„Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.

„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.”

„A tăinui cuvîntul adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci când pacea lucrează conglăsuirea către rău (erezie).”

”Nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor.”

Sfântul Teodor Studitul (759-826)

”Nu orice întrunire a episcopilor este un sinod, ci doar o întrunire a episcopilor care stau în Adevăr.”

„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să-i pomeneşti la dumnezeiasca Liturghie.”

„Mi-ai spus că te-ai temut să-i faci observaţie presbiterului tău să nu pomenească numele ereziarhului, iar eu nu găsesc ce să-ţi spun acum despre asta altceva decât că comuniunea prin singură pomenirea lui întinează, chiar dacă cel ce pomeneşte ar fi ortodox”.

“Avem poruncã de la însuși Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învațã ori ne silește sã facem orice alt lucru decât am primit și decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice și locale, acela URMEAZĂ A FI OSÂNDIT, ca nefãcînd parte din clerul sfințit. Nici un sfânt nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacã ar fi cãlcat-o.”

„Când necredinţa eretică a ieşit limpede pe faţă şi a fost dată la arătare prin sinod, trebuie DE ACUM să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu toţi ortodocşii prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi în sinodul cel adulter sau care cugetă la fel cu el.”

„Iar [la întrebarea] dacă TREBUIE SĂ SE CERCETEZE iarăși din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut necesar. Căci a te împărtăşi de la un eretic sau de la unul învinuit pe faţă pentru vieţuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu şi ne face familiari diavolului.”

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia.”

 ”Întinare are împărtăşania unde e pomenit ereziarhul!”

Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386)

”Cineva ar putea afirma că, propriu vorbind şi adevărat, şi adunarea celor răi, a ereticilor… este tot biserică; împotriva acestei afirmaţii Simbolul credinţei te-a întărit şi ţi-a predat acest articol de credinţă: Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, ca să fugi de adunările lor spurcate şi să rămâi pururea în sfânta, sobornicească Biserică în care ai fost renăscut. Când te duci într-un oraş, nu întreba numai: «Unde este casa Domnului?», pentru că şi celelalte erezii ale necredincioşilor îndrăznesc să numească VIZUINELE lor case ale Domnului,* nici nu întreba numai: «Unde este biserica?», ci: «Unde este biserica cea sobornicească?»” (Cateheza XVIII)

”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”

”Țineți predaniile cu evlavie și trezvie, ca să nu le vatăme vrăjmașul cel viclean în sufletele unora dintre voi. Fiți cu luare aminte ca nu cumva vreun eretic să schimbe ceva din cele care v-am predat.”

”Poate ca nu vom sfârsi cetatile lui Israel pâna ce va veni Fiul Omului (Matei 10, 23)! Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cu credinta mucenicia pentru Hristos? Afirm ca mucenicii de atunci sunt mai presus de toti mucenicii. Mucenicii dinainte de venirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana fata catre fata. Împaratii prigonitori de dinainte ucideau numai, nu se faceau ca învie morti, nici nu aratau naluciri de semne si minuni. Acum însa Antihrist este pornit sa îngrozeasca si sa însele, „încât sa amageasca de va fi cu putinta si pe cei alesi“ (II Tesaloniceni 2, 11).” (Cateheze)

*Sfinții Mucenici numeau casele de rugăciune ale păgânilor și ereticilor CAPIȘTI IDOLEȘTI, nicidecum ”biserici”.

Sfântul Grigorie de Nazianz - Teologul (329-390)

"Cel mai groaznic este să te temi de ceva mai mult decât de Dumnezeu, şi din cauza fricii acesteia slujitorul adevărului să devină trădător al învăţăturii credinţei şi adevărului.”

Sfântul Grigorie de Nissa (335-394)

”Când credincioșii și preoții pomenesc un episcop eretic, ei nu se adresează Tatălui ceresc, ci lui satan însuși”.

Sf. Chiril al Alexandriei (378-444)

”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”

Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022)

”Pe nici un cleric a cărui credință, ale cărui cuvinte și fapte nu sunt în acord cu învățăturile Sfinților Părinți să nu îl primim în casa noastră, ci să ne dezgustăm de el și să îl urăm ca pe un demon, chiar dacă ar învia morți și ar face mii de minuni.” (în Cuvântul al VI-lea)

†

Sfântul Fotie cel Mare (†893)

„Vedeţi, orbilor, şi auziţi, surzilor, cei ce locuiţi în ereticul Apus şi sunteţi ţinuţi de întuneric !”

„Vreme de mulţi ani, fiecare sobor eretic şi fiecare sobor de iconoclaşti ne-a afurisit; nu numai pe noi, ci şi pe tatăl şi pe unchii noştri, bărbaţi mărturisitori ai lui Hristos... Deci să ne afurisească şi de acum înainte, ca astfel să ne facă - aşa şovăielnici cum suntem - să ne înălţăm de pe pământ în împărăţia cerească.”

„Dacă viaţa de aici este un stadion şi purtarea din el merită răsplată, nu te mira că unii drepţi se luptă aici cu necaz. Ci mai curând minunează-te că unii socotesc vremea şi locul nevoinţei şi luptelor lor ca pe ziua încununării şi ca pe locul aclamării lor.”

„Grea este prigoana, dar dulce făgăduinţa binecuvântării de la Stăpânul. Dureros este surghiunul, dar desfătătoare împărăţia Cerurilor...

Să ţinem nevoinţa noastră, ca să câştigăm răsplătirile. Fie ca şi noi să strigăm împreună cu Pavel: Lupta cea bună am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit; de acum s-a gătit mie cununa dreptăţii (II Timotei 4, 7-8).”

†

Sfântul Marcu al Efesului - Evghenicul (1392-1444)

„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce CUGETĂ DIFERIT şi să oprim comuniunea cu aceştia”.

”Noi pentru nimică alta ne-am dezbinat de latini (papistași), decât pentru că sunt, nu numai schismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine măcar a ne uni cu dânşii.”

„Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”.

”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”

†

Sfântul Grigorie Palama (1296-1359)

”Din nou sarpele rautatii, diavolul, se ridica impotriva Adevarului. Acelasi diavol care l-a inspirat pe Arie, pe Eunomie, pe Macedonie si pe toti ereticii, acelasi a inspirat si pe latini sa introduca Filioque. Diavolul care este inceputul, mijlocul si sfarsitul raului, nu si-a uitat tehnica sa cea rea si avandu-i pe latini(romano-catolici) ca organe docile, si introduca o erezie noua despre Dumnezeu”.

”Nu vom incepe nici un dialog cu voi pana ce nu veti scoate adaugirea ”si de la Fiul” din invatatura voastra de credinta. Nu vom avea nici un fel de comuniune cu voi, pana cand nu va veti opri de a mai spune ca Duhul Sfant ar avea doua Izvoare ale existentei Sale, pentru ca ati alterat invatatura lui Hristos. Pana ce nu veti reveni la invatatura Sinoadelor Ecumenice nu ne vom impartasi impreuna cu voi latinilor”.

”Tacerea legata de problemele credintei este al treilea tip de ateism si de aceea atunci cand e in pericol credinta TACEREA ESTE VINOVATA.”

La Sinodul IX Ecumenic din Constantinopol (nerecunoscut astăzi) 1341, 1347, 1351 sunt condamnate invataturile papiste despre “lucrarile create” si “Lumina Taborca creeata”, invatand ca Dumnezeu are Fiinta si Lucrarile, care amandoua sunt necreeate, Fiinta fiind necomunicabila, in schimb lucrarile necreate sunt comunicabile fapturii, de aceea si Lumina lui Hristos de pe Muntele Tabor este necreeata. Papistasii creeaza o distanta intre Dumnezeu si oameni, intre care se interpune papa.

Sfântul Meletie Mărturisitorul (1206-1283)

„Nu-i ascultați nici pe pustnici, nici pe preoți, și nici pe cei ce ne propovăduiesc învățături nelegiuite, și povățuiesc în chipul cel rău, și nici pe aceștia și nici chiar pe episcopi să nu-i ascultați, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, și să cuvântăm, și să stăm împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean.”

„Dacă arhiereul tău este rău după credinţă, adică dacă are dogme eretice şi hulitoare, fugi de dânsul chiar dacă este înger din cer.”

Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809)

”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”

„Nici un eretic nu dă sfințenie prin taine.” (Tâlcuire Canonul 46 Apostolic)

Sfântul Teofan Zăvorâtul (1815-1891)

„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”       (Manuscrise din chilie, Cuvânt la Duminica Ortodoxiei)

Sfântul Gherman cel Nou - Patriarhul Constantinopolului (†1240)

“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetători.”

†

Sfântul Teofilact al Bulgariei (1060-1126)

„De obicei, ereticii sunt şireţi şi vicleni, de aceea zice „feriţi-vă”. Ei spun cuvinte frumoase şi arată de parcă ar avea viaţă cinstită, dar înlăuntrul lor este capcană . Haina de oi este blândeţea, de care se folosesc unii făţarnici pentru a se linguşi şi a amăgi.”

Sfântul Sofronie de la Cioara (†1770)

”Indeamnă pe oameni să se roage fiecare la el acasă, să se întalnească în taină cu preoții ortodocși pentru spovedanie, împartășanie, cununii, botezuri și alte nevoi religioase și explică oamenilor că popii uniți (cu Papa) nu sunt altceva decât niște trădători lepădați.”

†

Sfântul Paisie Velicikovski (1722-1794)

„Pentru că diavolul, împiedicătorul tuturor lucrurilor celor bune, cunoscând pe latini și pe papistași că acum au stricat toate Tainele Sfintei Biserici, iar mai vârtos a Preoției și a Botezului, și că grecii dacă se vor înștiința de aceasta nu vor suferi, nici nu vor tăcea, ci vor da la iveală lucrul acesta ca pe un fără de lege și de sufletele oamenilor pierzător, și că după ce-l vor cunoaște vor începe a boteza desăvârșit pe cei ce vor veni de sub stăpânirea papei, către Pravoslavnica Biserică a Răsăritului, ca pe niște nebotezați, și că lucrul acesta al Bisericii celei mari a Răsăritului este bun, pravoslavnic și de suflete mântuitor și Lui Dumnezeu bine plăcut, iar al papistașilor este rău, ereticesc, pierzător și Lui Dumnezeu prea-urât, și că cei ce se botează cu botezul papistășesc de păcate nu se curățesc, de darurile Sfântului Duh, pe care le dă Dumnezeu pentru botezul cel adevărat, nu se învrednicesc, ci sunt ca niște păgâni, care nu au nicidecum Botezul; iar cei ce se botează cu Botezul Bisericii Răsăritului de toate acestea se învrednicesc, că și de păcate se curătesc, și fii ai Împărăției și ai Lui Dumnezeu după har se fac, și că acest lucru bun și Dumnezeiesc degrab va să se înceapă, a apucat mai înainte vicleanul diavol prin a sa unealtă ca să-l prihănească, și la cei mulți care nu au întregi mințile lor să-l facă cu îndoială, ca printr-însa să-i tragă în pierzarea sa”.

†

Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867)

”Numeroase soboare de Sfinți au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene și mai îndelungate chinuri, închisoarea, exilul, decât să-și dea acordul la părtășania cu ereticii în învățătura lor hulitoare de Dumnezeu. Biserica Universala a recunoscut întotdeauna erezia ca un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufletește, STRĂIN DE HAR și de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul și cu pieirea lui.”

”Cu deosebire se remarcă la eretici ura neîmpăcată către fiii adevăratei Biserici și setea lor de a se adăpa cu sângele acestora ! Erezia se conjugă cu încrâncenarea inimii, cu o groaznică întunecare și stricare a minții, erezia se menține cu încăpățânare în sufletul molipsit de ea și cât de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie conține într-însa hula împotriva Duhului Sfânt; fie hulește o dogmă a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neapărat hulește Duhul Sfant. Esenta oricărei erezii este hulirea de Dumnezeu.”

†

Sfântul Iustin Popovici (1894-1979)

”Fiindcă nicio erezie nu s-a ridicat atât de radical și și atât de cu totul împotriva Dumnezeu – Omului Hristos și a Bisericii Lui, așa cum a făcut papismul prin dogma privitoare la infailibilitatea papei/omului. Fără nicio îndoială că dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o răzvrătire nemaivăzută împotriva Dumnezeu – Omului Hristos. Dogma aceasta este – vai ! – cea mai ingrozitoare surghiuntire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pământ, o nouă trădare a lui Hristos, o nouă răstignire a Domnului – doar că nu pe crucea de lemn, ci pe aceea de aur a umanismului papist. Și toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sărmana ființă pământească ce se numește om.”

”Ecumenismul e numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sînt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evaghelic de obşte este acela de „a-tot-erezie (pan-erezie)”.

†

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.”

†

”Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propiul său episcop, ar face adunare osebită şi ar pune alt altar, nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa DREPTEI CREDINȚE şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire, căci este tiran. De asemnea şi ceilalţi clerici, şi câţi se vor adăuga lui, iar laicii să se afurisească. Dar aceasta să se facă numai după una şi a doua şi a treia stăruinţă din partea episcopului.” (Canonul 31 Apostolic)

”...Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare ERES osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe

pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări.”

(15 I,II Constantinopol -861)

Epilog

În Mănăstirea Zografu viețuia cu frică de Dumnezeu un monah pe nume Cozma. Într-una din zile, pe când se afla în altarul bisericii mari și se ruga, a auzit o voce de la icoana Maicii Domnului «Ascultătoarea», care era pictată pe perete: „Dacă vei pleca în pustie, vei spori mult duhovnicește". După ce a mulțumit cu lacrimi Maicii Domnului, a luat binecuvântare de la stareț și s-a retras la liniște, într-o peșteră mai îndepărtată. Acolo a viețuit, nevoindu-se după puterile lui. Avea obiceiul să citească de mai multe ori pe zi Acatistul Maicii Domnului. Într-una din zile, pe când citea Acatistul, și rostea cu evlavie „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!", a auzit de la icoana Maicii Domnului numită «Acatist sau Prevestitoarea» pe care o avea cu el următoarele: „Bucură-te și tu, Bătrânule!". Auzind aceste cuvinte, Bătrânul s-a înfricoșat, dar Maica Domnului a continuat: „Nu te teme, du-te în mănăstire și spune călugărilor să nu deschidă astăzi poarta, iar cei care sunt mai slabi în credință să se ascundă, 

că vin vrăjmașii mei și ai Fiului meu".

În acea perioadă, cruciații distrugeau totul în calea lor. Pe tronul Bizanțului domnea Mihail al VIII-lea Paleologul (1259 -l282), care urcase pe tron cu ajutorul Papei, iar patriarh al Constantinopolului era Ioan Vekkos, un adept al unirii cu Roma Catolică. Ajungând în Sfântul Munte, acei urâtori de adevăr au început să prigonească și să ucidă pe călugări, forțându-i să-l accepte pe papă în calitate de conducător al Bisericii.

O MINUNATĂ VEDENIE DESPRE PĂRTĂȘENIA CU ERETICII

Un bătrân cu numele Chiriac trăia în lavra Calamon din apropierea sfântului râu Iordan. Și era bătrânul îmbunătățit în fapte dumnezeiești. La el a venit un frate străin din ținutul Dara, cu numele Teofan, ca să-l întrebe pe bătrân despre gândul curviei. Bătrânul a început să-l sfătuiască cu felurite cuvinte de înțelepciune și viață curată. Folosindu-se mult fratele din cuvintele bătrânului, i-a spus:

- Eu, avva, am părtășanie în țara mea cu nestorienii. Din această pricină nu mai pot rămâne cu ei și vreau să locuiesc împreună cu tine.

Când a auzit bătrânul de numele lui Nestorie s-a întristat de pierderea fratelui și l-a sfătuit și l-a îndemnat să se despartă de această erezie vătămătoare și să vină la sfânta sobornică și apostolică Biserică. Și i-a spus:

- Nu este alta mântuire decât numai în a cugeta drept și a crede că Sfânta Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

- Într-adevăr, avvo, a răspuns fratele, toți ereticii așa spun: dacă nu ești cu noi, nu te mântui. Sărmanul de mine nu știu ce să fac. Roagă-te deci Domnului ca Domnul să mă încredințeze, prin faptă, care este credința cea adevărată.

Bătrânul a primit cu bucurie cuvântul fratelui și i-a spus:

- Șezi în chilia mea și am nădejde în Dumnezeu că bunătatea Lui iți va descoperi adevărul!

Lăsându-l pe fratele în peșteră s-a dus la țărmul Mării Moarte și s-a rugat pentru el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiaza în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune:

- Vino și vezi adevărul!

Și luându-l, l-a dus intr-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arăta în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva.

- Iată, îi spune acela ce i s-a arătat, acesta-i locul pregătit ereticilor și celor ce urăsc pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu și celor ce urmează învățăturile lor. Dacă iți place locul, rămâi în credința ta! Dar dacă nu vrei să încerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfântă și sobornică, așa cum ți-a spus bătrânul. Căci iți spun: chiar dacă ai săvârși toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreapta credință.

La cuvântul acesta fratele și-a venit în sine. Când a venit bătrânul, i-a povestit toate cele întâmplate așa cum le-a văzut și a trecut la sfânta sobornică și apostolică Biserică. Și a rămas împreună cu bătrânul în Calamon. După ce a stat mulți ani cu el, a adormit în pace.

Dumnezeului nostru Slavă totdeauna acum și pururea și'n vecii vecilor. Amin.

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.” (Psalmi 15,3)