Liturghia de Piatră ✝ Sfânta Sofia (Constantinopol 1453)

Sub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă Biserică. Şi, când au luat turcii Constantinopolul de la greci (creştini), atunci, în vremea luării, slujeau preoţii cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat şi mare popor. Aceştia toţi au adormit de atunci până în vremea de astăzi. Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul, toţi aceia câţi sunt acolo adormiţi vor învia, după cum la Efes au înviat cei şapte mucenici, şi vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci în tulburare au adormit, în tulburare vor şi învia.”

Tot referitor la această proorocie monahul Zosima Pascal, un cunoscut nevoitor prodromit, în lucrarea sa, "Sfârşitul omului", ne face părtaşi ai unei descoperiri:

“La împăratul turc era un croitor creştin cu numele Hristea, care făcea haine la toţi paşii şi la toţi slujitorii împărăteşti. Unul dintre paşi îl iubea foarte mult pe Hristea.
Şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care îl iubea pe Hristea. Deci, auzind Hristea că este bolnav paşa, în toate zilele mergea la el ca să-l vadă, dar fiul paşei nu-l lăsa ca să intre la dânsul (pe vremea aceea documentele fiecărui creştin care avea case mari ori moşii erau ţinute la paşă).

Peste puţină vreme, făcându-se sănătos paşa, a venit la el Hristea, şi i-a spus paşa:
- Hristeo, pentru ce n-ai venit ca să mă vezi, că eram să mor?

- Am venit, stăpâne, în toate zilele, dar nu m-au lăsat să intru la tine! 

- Cine nu te-a lăsat să vii la mine? 

- Fiul tău. 

Atunci a deschis o ladă şi a dat lui Hristea toate documentele. Apoi a chemat paşa pe fiul său şi i-a zis: 

- Pentru ce nu ai lăsat să vină Hristea la mine când eram bolnav? 

- Pentru documentele caselor nu l-am lăsat. 

- Fiule, nu mai este multă vreme şi ne vom face şi noi creştini, că împărăţia noastră va mai sta numai până la anul 1881, când are să cadă.

Apoi a zis către Hristea:
- Eu niciodată nu ţi-am făcut vreun bine. Vino după mine. 

- Ridică piatra aceasta – care era ca o uşă!
Şi am apucat cu o mână să o ridic, iar el mi-a zis:
- Apuc-o cu amândouă mâinile, că nu poţi s-o ridici cu una că este grea.
Şi apucând-o de un belciug, am ridicat-o. Şi coborându-ne pe scări, eu tremuram de frică şi mă gândeam că acum aici mă lasă. Şi era acolo mulţime de popor şi ostaşi care stăteau ca adormiţi, în picioare. Şi am zis:
- Stăpâne, pentru ce nu-i daţi afară, de ce stau aşa? 

- Nu poate nimeni ca să-i dea afară, căci câţi s-au apucat ca să-i dea afară, unii au orbit, alţii au rămas ciungi şi alţii au ologit, iar altora gura la ceafă li s-a întors şi nici măcar a se atinge de ei nu se poate. Căci cine poate a se împotrivi lui Dumnezeu?

Iar eu îl tot sileam ca să ieşim, şi el mi-a zis:
- Vino după mine!
Şi ducându-mă mai înăuntru, am văzut arhierei, diaconi şi preoţi. Şi era împăratul în scaun şi lângă el era un soldat bătrân cu sabia de amândouă părţile ascuţită, şi avea mâna dreaptă pe sabie, iar sabia era pe jumătate scoasă din teacă. Şi a zis paşa către mine:
- Când va ieşi sabia aceasta din teacă, atunci are să cadă împărăţia noastră.

 Şi erau ostaşi cu hainele din vremea când au adormit şi poporul de asemenea. Şi am plecat ca să ieşim. Şi a început paşa a se sui pe scară, iar eu mergeam după dânsul. Şi era un călugăr din cei adormiţi, ca de 30 de ani, ca vârstă, cu o carte în mână. Iar eu i-am luat cartea din mână şi am băgat-o în sân, fără să ştie paşa, şi am mers acasă. Apoi am pus-o în casa de fier, ca a doua zi să o citesc, şi căutând-o a doua zi nu am mai găsit-o. Am întrebat pe femeie şi i-am zis:
- Numai tu umbli în casa de fier!

- Eu niciodată nu am umblat. 

- Poate ai luat cheile din buzunar?

 

Apoi am rugat mult pe paşă, zicându-i:
- Stăpâne, te rog să mergem iarăşi la Sfânta Sofia.

Dar el mi-a zis că nu se poate, fiindcă trebuie să ia voie de la împărat. Atunci, eu l-am supărat mult pentru aceasta şi de-abia s-a îndurat şi a mers şi a doua oară.

Şi, ducându-ne, am găsit cartea în mâinile călugărului. Şi i-am spus paşei:
- Stăpâne, când am venit întâi, eu în urma ta fiind, am luat cartea din mâna călugărului acesta fără să ştii tu. 

Şi paşa mi-a zis: 

- Cum ai putut-o lua? Că noi nici a ne atinge de el nu putem, pentru că rămânem sluţi. 

 Şi eu m-am dus la patriarh şi i-am spus toate pe rând. “