♱ Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ? ☦ (I 𝕮𝖔𝖗𝖎𝖓𝖙𝖊𝖓𝖎 6; 2)

♱ Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ? ☦ (I 𝕮𝖔𝖗𝖎𝖓𝖙𝖊𝖓𝖎 6; 2)
† Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei. † (𝕻𝖘𝖆𝖑𝖒𝖎 15; 3)

Intrarea Domnului în Ierusalim ♱ Duminica Floriilor


Bucură-te foarte, fiica Sionului, propovăduiește, fiica Ierusalimului: iată, împăratul tău vine la tine drept și însuși mântuitor, blând și călare pe asin și pe mânz tânăr.
(Zaharia. 9, 9)

Dumnezeiescul Prooroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim și o prăznuim astăzi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-și propovăduirea pe pământ, a intrat sărbătorește în împărăteasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinării la Dumnezeul Cel adevărat, în cetatea care era a Lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a săvârșit această intrare ca Împărat și Biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevoința hotărâtoare: călcarea morții prin moarte, îndepărtarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârșit intrarea în cetatea împarătească pe “mânzul asinei(Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodată n-a șezut”, ca să înapoieze omenirii vrednicia împărătească pierdută de strămoșul nostru, să i-o înapoieze prin suirea pe Cruce (Luca 19, 30).

Neîmblânzitul mânz s-a îmblânzit sub minunatul Călăreț.
Pe mânz, Apostolii și-au pus hainele; mulțimea de popor care ieșise în întâmpinarea Domnului și-L însoțea striga, săltând de bucurie: “Osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!(Matei 21, 9; Luca 19, 3 8 ). După voia Domnului a fost vestit ca împărat în numele Domnului, nu la întâmplare, nu după știința și voia omenească ! Același popor, după patru zile, striga despre Cel pe care astăzi L-a numit împărat: “Răstignește-L, răstignește-L pe El; nu avem împărat, fara numai pe Cezarul(Luca 23, 21; In.19, 15).
Ce să însemne Intrarea Domnului în Ierusalim pe mânz neîmblânzit de asină ?

Acest fapt are, potrivit tâlcuirii Sfinților Părinți, un înțeles adânc, proorocesc. Atoatevăzătorul nostru Domn văzuse deja venirea apostaziei de pe urmă, de acum nestrămutate, a iudeilor. El a prevestit această apostazie încă din vremea când a fost data israilitenilor Legea în Sinai – a prevestit-o prin gura de Dumnezeu insuflatului Legiuitor. “Greșit-au”, grăiește Moise, ca despre un lucru deja săvârșit, despre păcatul pe care aveau să-l săvârșească iudeii împotriva Dumnezeu-Omului, “nu sunt ai Lui fiii cei cu prihana: neam îndărătnic și răzvratit, au acestea Domnului răsplătiți ? Neam ce și-a pierdut sfatul este, și nu este întru dânșii știință, n-au gândit să înțeleagă. Din via Sodomei este via lor, și vița lor din Gomora”.

Dimpotrivă: “Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El” – cu Fiul lui Dumnezeu -“și să se închine Lui toți îngerii Lui Dumnezeu: veseliți-vă, neamuri, cu poporul Lui, și să se întărească Lui toți fiii Lui Dumnezeu(Deut. 32, 5, 28, 32, 43).

Intrarea în Ierusalim pe asin neînvățat la călărit este o repetare a proorociei lui Moise – repetare nu prin cuvinte, ci prin simboluri. Moise a prevestit că neamurile se vor veseli de Domnul, iar iudeii vor fi lepadați: aici, asinul neîmblânzit, “pe care nimeni din oameni niciodată n-a șezut”, îi închipuie pe păgâni.

Hainele Apostolilor sunt învățătura lui Hristos, cea predanisită de ei neamurilor, și S-a așezat duhovnicește pe neamuri Domnul, făcându-Se Dumnezeul lor. El i-a adus în Ierusalim: în sânul Bisericii Sale, în veșnica, nefăcuta de mână cetate a Lui Dumnezeu, în cetatea mântuirii și fericirii. Iudeii lepădați erau de față. Ei vesteau cu gura: “împăratul lui Israil”, iar în sufletul, în Sinedriul lor, hotărâseră deja uciderea Mântuitorului.

Mânzul asinei” mai înseamnă și altceva. Aceste cuvinte arată spre fiecare om mânat de pofte dobitocești, lipsit de libertatea sa duhovnicească, legat de împătimire și de obișnuința vieții trupești. Învățătura Lui Hristos desface asinul de iesle, adică de împlinirea voii păcătoase și trupești. După aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, își pun pe asin hainele: pe el Se așează Domnul și săvârșește pe el intrarea în Ierusalim.

Asta înseamnă: după ce parăsește viața păcătoasă, omul este adus la Evanghelie și îmbrăcat, ca în niște haine apostolești, în cea mai amănunțită și mai subțire cunoaștere a Lui Hristos și a poruncilor Lui. Atunci Se așază pe el Domnul, arătându-i-Se duhovnicește și sălășluind duhovnicește în el, precum a binevoit a făgădui: “Cela ce are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este cel ce Mă iubește: și cel ce Mă iubește, iubit va fi de Tatal Meu. De Mă iubește cineva, a grăit El, cuvântul Meu va păzi; și Eu îl voi iubi pe el, și Mă voi arăta lui; și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și la el vom veni, și locaș la dânsul vom face(Ioan 14, 21, 23).

Venirea Domnului este însoțită de pacea mai presus de cuvânt și de înțelegere, de pacea harică, vrednică de Dătătorul ei, Care este Domnul.

Această pace nu suferă asemuire cu liniștea firească a omului căzut, care poate simți liniște și mulțumire și în urma desfătării trupești, care poate socoti drept liniște chiar nesimțirea sa, însăși moartea sa veșnică. Domnul Se așează pe însușirile firești ale omului care s-a supus Lui, care și-a însușit învățătura Lui cea atotsfântă, și îl aduce, șezând pe el, în cetatea duhovnicească a Lui Dumnezeu, în cetatea păcii, în Ierusalimul al cărui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Sufletul care îl poartă pe Domnul este hiritisit de Sfântul Duh. Acesta îi dă bucurie duhovnicească, nestricacioasă, veșnică. “Bucură-te, și bucură-te foarte, fiica Sionului”, fiica a Sfintei Biserici: fiindcă nu ești a altcuiva, decât numai a Lui Dumnezeu. “Propovăduiește, fiica Ierusalimului ! Iată, împăratul tău vine la tine drept și însuși Mântuitor, blând și călare pe asin și pe mânz tânăr”.

Tu, simțind în tine pacea harică a Lui Hristos și făcându-te fiica a acestei păci, te-ai înnoit cu tinerețe duhovnicească și cunoști din cercare Împărația Lui Hristos.

În tine sunt de acum potolite patimile prin puterea harică a Călărețului care te cârmuiește: însușirile tale cele firești nu pot să calce legile firii lor, nu pot să treacă și să se prefacă în patimi fără frâu ! Luând de la Domnul toate gândurile, toate simțămintele, toată lucrarea ta, tu poți și ești îndatorată să spui numele Domnului fraților tăi, în mijlocul bisericii să-L lauzi pe Domnul (Ps. 21, 24). Tu, fiind născută de Sfântul Duh și fiică a Duhului, ești în stare să vezi umbletul haric al Împăratului tău, ești în stare să vezi dreptatea Împăratului tău.

El este “blând și smerit cu inima(Matei 11, 29), și “va îndrepta pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei blânzi căile Sale(Ps. 24, 10).

Dumnezeul nostru este Duh, Duh neasemuit cu nici un duh zidit, la fel cum în toate celelalte privințe se deosebește nesfârșit de toate făpturile: sfintele duhuri zidite sunt scaunele și carele Lui.

El șade și umblă pe heruvimi; El șade și umblă pe acele fericite suflete omenești care I-au supus Lui și I-au adus Lui ca ardere de tot însușirile lor firești. Pe aceste suflete umblă Împăratul intrând în sfânta cetate a Lui Dumnezeu și aducând în ea sufletele sfinte. “Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat cel ce vine, împaratul lui Israil”.

Amin.


 Sfântul Ignatie Briancianinov ♱ “Predici la Triod si Penticostar

Postări populare de pe acest blog

Rugăciune către Maica Domnului, pe un manuscris din secolul al III-lea

Sfântul Dionisie Areopagitul 十 Portret al MAICII DOMNULUI

Pogorământul pentru femei din colonia mitropolitană Frăsinei