S fânta marea muceniță Fotinia este femeia samarineancă despre care povestește Evanghelistul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, în Sfânta Evanghelie, că a vorbit cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos la puțul lui Iacov și a crezut în El. (Ioan 4, 5-43) Iar după înălțarea Domnului la cer și după pogorârea Sfântului Duh peste dumnezeieștii Apostoli, în ziua Cincizecimii s-a botezat de către Sfinții Apostoli, împreună cu doi fii ai ei și cu cinci surori, urmând lor și propovăduind credința întru Hristos din loc în loc și din țară în țară, întorcând pe mulți slujitori de idoli de la păgânătate, făcându-i creștini. Î n zilele lui Nero, păgânul împărat al Romei, s-a pornit mare prigoană asupra creștinilor și după mărturisirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, prigonitorii căutau pe ucenicii lor și pe toți cei ce credeau în Hristos sârguindu-se în deșert a șterge din lume numele lui Hristos. Însă nu știau nebunii, căci cu cât prigoneau credința cea întru Hristos, cu atât mai mult se...

Când veţi vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine, cine citeşte să înţeleagă, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi. (Marcu 13, 14) D e când s-au strecurat siglele lumești ca gângăniile în Biserica cea fără de greșeală a Domnului nostru Iisus Hristos și de când au apărut termenii instituționali de natură politică ca aceștia: BOR, BOB, BOG, BORu ?  S-au numit așa de când Biserica s-a supus statului ! N u s-a văzut pe vremea Sfinților Patriarhi, la Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Atanasie cel Mare sau Sfântul Anastasie Sinaitul denumiri de genul: BOS, BOI, BOA (أب בּוִֹי  βΟΓ בּוִֹי) și alte sigle care sunt străine de modul de exprimare limpede și concis al creștinului. Nu aveau nici asociații, tot binele fiind atribuit și înfăptuit în numele Domnului și al Bisericii Sale. S igur că unii vor spune că și inițialele de pe Cruce IC XC - NI KA sunt tot simboluri, dar unora ca acestea li se cuvine întrebarea: În ce context și când s-au pus...

D omnul Iisus Hristos către jidovii ce nu cred că El este Mesia și Fiul Lui Dumnezeu Cel Adevărat: V oi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8, 44) OMILIA I A stăzi voisem să închei cuvântarea mea asupra subiectului despre care v-am vorbit cu câteva zile în urmă, am vrut să vă prezint cu dovezi și mai clare faptul că firea lui Dumnezeu este mai mare decât poate să priceapă mintea omului. Duminica trecută am vorbit foarte mult despre lucrul acesta și l-am prezentat la fel ca și în mărturiile lui Isaia, David si Pavel. Căci Isaia este cel care a spus: „Cine va mărturisi generației sale?” David știa că Dumnezeu este dincolo de puterea lui de înțelegere, așa că I-a mulțumit și a zis: „Te voi lauda căci Tu ești înfricoșător de măreț: m...

Unora care cred că pot sluji și Domnului nostru Iisus Hristos - Adevăratul Dumnezeu Cel proslăvit în Sfânta Treime cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, și dumnezeului străin (hristosului mincinos) din ecumenism ! Iuda pângăreşte templul pe care îl iubeşte Domnul şi s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin. (Maleahi 2, 11) ” Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. ” (Matei 6, 24) F iindcă ați început să vă luați și de părinții drept slăvitori (ortodocși) și să-i clevetiți pe platforma diavolului numită internet, e clar că nu aveți duhul lui Dumnezeu în voi, ci duh de dezbinare și de ceartă. Și vă mai și înșirați ca turbații, iar și iar, logica unei păreri proprii care nu va aduce cu sine decât altă tulburare printre credincioși... S unteți fuduli și tari că știți limbile neamurilor ? Grai...

   (303-374) ✝ A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povestește că a petrecut trei ani de zile, rugîndu-se la Dumnezeu şi zicînd: "Să nu mă slăveşti pe pămînt!" Şi atît l-a slăvit Dumnezeu încît nu putea să se uite cineva la faţa lui, de slava care o avea !   C uviosul Pamvo a vieţuit în pustia munţilor Nitriei, din părţile Egiptului, pînă la adînci bătrîneţi. S-a născut către anul 303 după Hristos și a fost unul din primii pustnici care s-au alăturat lui Avva Ammun Egipteanul la Nitria. Deși fără carte, a învățat Scripturile și a fost hirotonit preot în anul 340. D espre viaţa lui cea sfîntă, îmbunătăţită şi lui Dumnezeu plăcută, se mărturiseşte de mulţi şi mari părinţi. Despre aceasta ne va arăta cuvîntul ce ne stă înainte, care este luat din diferite cărţi. La început, Cuviosul Antonie cel Mare a zis despre dînsul: "Că frica lui Dumnezeu a făcut a petrece într-însul Duhul lui Dumnezeu". Cuviosul Pimen a zis: "Trei lu...

S ub Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol se află o altă Biserică. Şi, când au luat turcii Constantinopolul de la greci (creştini), atunci, în vremea luării, slujeau preoţii cu arhiereii Sfânta Liturghie, fiind adunat şi mare popor. Aceştia toţi au adormit de atunci până în vremea de astăzi. Iar în vremea când se va lua de la turci Constantinopolul, toţi aceia câţi sunt acolo adormiţi vor învia, după cum la Efes au înviat cei şapte mucenici, şi vor întreba: unde este împăratul Constantin? Deci în tulburare au adormit, în tulburare vor şi învia.” T ot referitor la această proorocie monahul Zosima Pascal, un cunoscut nevoitor prodromit, în lucrarea sa, "Sfârşitul omului", ne face părtaşi ai unei descoperiri: “ L a împăratul turc era un croitor creştin cu numele Hristea, care făcea haine la toţi paşii şi la toţi slujitorii împărăteşti. Unul dintre paşi îl iubea foarte mult pe Hristea. Şi s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit cel care îl iubea pe Hristea. Deci, auzind Hri...

O dată un mirean a mers la Schitul Capsocalivia să se facă călugăr. Dar Părinţii Schitului nu voiau să-l primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav şi nepăsător, mai era şi foarte scandalagiu, mereu pricinuind istorii. Deoarece aceluia îi plăcea în Schit a rugat pe Părinţi să-l lase să stea ca mirean şi să mai lucreze din când în când. D eci aşa şi-a petrecut viaţa sa în trândăvie şi nepăsare până în ceasul morţii sale, când a căzut la pat apropiindu-se clipa în care să-şi dea sufletul. Cu toate acestea Părinţii îl cercetau şi se aflau mereu lângă el. Î ntr-o zi, cel gata de moarte a căzut în extaz şi făcea semne. Părinţii nu ştiau ce se întâmplă. Când şi-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoşat: – Am văzut pe Arhanghelul Mihail cu o hârtie în mână, în care erau toate păcatele mele şi mi-a zis: „Vezi, pe acestea toate aici le-ai făcut, de aceea pregăteşte-te să mergi în iad”. A tunci eu i-am spus: „Ia uită-te printre toate păcatele mele dacă ex...

Nimic nu este mai sărac decât o minte care filosofează cele ale lui Dumnezeu fără Dumnezeu ! C ărțile nu le agonisi ca să stea pe rafturi, ci în inima ta. Cele pe care prietenii nu îndrăznesc să le sfătuiască împăraților, acestea se află scrise în cărți. Cărțile sunt monumente memorabile pentru oamenii învățați și monumente funerare pentru cei neînvățați. Caută să te luminezi cu cuvintele sănătății mai degrabă prin trude decât prin cărți. Căci ce folos este să știi cele ce trebuie făcute și să nu iei parte la ele? Nici unul. Și mai mare este osânda. O ricine mărturisește dulceața cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu gustă din ea, unul ca acesta o arată amară. Nu este amar cuvântul Celui ce a zis: ” Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine , adică de odihnele lui, să-și ia crucea lui și să-Mi urmeze Mie ”.  (Matei 17, 24) O rice virtute la care ajungem este numită cruce, când împlinește porunca Mântuitorului. Cei care, ca mine, nu aleg să citească pentru ...

C inci frați după trup, în Athos Cu credință și mult patos S'au hotărât să devină Pustnici în viața creștină. L a început în pace au stat Și s'au nevoit curat La Sfânta Ana la schit În Muntele cel sfințit. C u timpul însă trecând În locașul lor cel sfânt Sămânța vrajbei a dat Vrăjmașul cel necurat. Că orice zicea un frate, Altul dintr'o vanitate Se băga să contrazică Fără grijă, fără frică. Și astfel ei au ajuns De la mare până sus Să se certe'n huiduieli Cu bătăi și văicăreli.

(1898-1959) G heron Iosif Isihastul, cunoscut şi ca Iosif al Peşterii , a fost monah şi stareţ în Muntele Athos. A fost mult-lăudatul părinte duhovnicesc al stareţilor Efrem Filotheitul, Iosif Vatopedinul, Haralambie Dionisiatul şi al altora, ce au contribuit la revitalizarea a şase din cele douăzeci de mănăstiri ale Sfântului Munte. F rancisc s-a născut în Paros, din părinţii Gheorghios şi Maria, în 1898. Adolescent fiind, a mers să muncească în Pireu. La douăzeci şi trei de ani, a început să citească vieţile Sfinţilor, un moment de cotitură duhovnicească pentru el. Aceste vieţi, îndeosebi cele ale nevoitorilor aspri, precum şi un vis al său, i-au stârnit dorinţa de a intra în monahism. A răspuns la această dorinţă postind şi rugându-se într-un ţinut de ţară pustiu din apropiere, şi plecând apoi la Muntele Athos. V iitorul gheronda tânjea după rugăciunea neîncetată, însă avea mari necazuri - din pricină că nu putea găsi un părinte duhovnicesc şi fiindcă mulţi monahi era...

A u fost odată doi călugări Care smerit se nevoiau Şi împreună ani de zile, Domnului bine îi slujeau. C oliba lor cea din pustie era retrasă liniştit. De lume nu vroiau să ştie; În taină se rugau smerit. De-a lungul multor ani de zile Le-a dăruit lor Dumnezeu Dulceaţa sfântă a rugăciunii Ca să-L slăvească ei mereu. Erau bătrâni, bărbile albe Le ajungeau până la brâu; În sărăcia lor cea mare Mâncau aproape numai grâu. Când unul avea vreo problemă Sau era nedumerit Întreba pe cel’lalt pustnic Cu credinţă şi smerit: “Părinte, cum e mai bine? Uite mă gândesc aşa Oare să fac pentru mine Ce m-am hotărât sau ba ?

(1934-1982) Î ntreaga învăţătură despre A Doua Venire a lui Hristos şi semnele ce o vor preceda sunt arătate în mai multe locuri din Evanghelii, cu deosebire în capitolul 24 al Evangheliei după Matei. Înainte de toate, El spune: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi (vv. 4, 5). Adică vor veni mulţi hristoşi amăgitori.  A cest fenomen a fost remarcat şi în istoria Bisericii: cazul celor ce s-au ridicat împotriva lui Hristos, care au pretins a fi Dumnezeu sau Hristos. Apoi, în versetul următor, El spune: Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul (v. 6). Ştim bine că au fost războaie şi zvonuri de războaie încă de la începutul erei creştine, dar despre timpul nostru ce să mai zicem? Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri (v. 7). Din...

(1894 - 1979) „ T rebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.” (Fapte 5, 29) A ceastă maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe. Iată Evanghelia ei, Evanghelia a toate. Iată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce trăieşte. Iată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” - acesta este principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor măsurilor. A ceastă Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri - nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii Bisericii. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor”   A cesta este statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veşnic şi neschimbător - statutul atotcuprinzăt...

Dacă vreun episcop, presbiter sau diacon ar dobândi această vrednicie prin bani, să se caterisească şi acela ce l-a hirotonit şi să se taie cu totul din comuniune (Biserică), ca Simon Magul de către mine Petru.   (Canonul 29 Apostolic) În dar ați luat, în dar (nu cu taxă) să dați !   (Matei 10, 8) O biceiul plătirii pomelnicelor și al clasificării pe perioade de timp în funcție de taxa pusă a pătruns demult în Casa Domnului și în meseria acelor clerici care confundă vocația preoțească cu un târg unde contra cost vând darurile primite la hirotonie, pe bani sau alte bunuri pe care le impun enoriașilor sub forma unor cotizații sau într-ajutorări, nu tocmai benevole. A ceastă practică nu este altceva decât o simonie legalizată în instituția bisericii care nu mai surprinde pe nimeni deoarece până și cele 7 Sfinte Taine au ajuns astăzi negoț între preot și credincios, iar mai marii din sinod nu iau nicio măsură în acest sens. S ă se fi strecurat dracul ereziei...

M ai adăugăm încă şi aceasta, că, precum nu se cade a se împodobi femeile şi mai cu seamă când se duc la Biserică, tot aşa nu se cuvine să umble cu faţa descoperită, ci trebuie să-şi acopere nu numai capul, ci şi faţa lor când ies afară din casă şi mai ales când se duc la biserica lui Dumnezeu. Căci, precum este lucru cinstit şi sfânt a se ruga cu capul acoperit — după porunca şi hotărârea Apostolului, — fiindcă cu acoperământul capului, pricinuiesc slavă bărbaţilor lor şi cinste şi onoare îngerilor care le păzesc. Iar femeia zice, slavă bărbatului este. Şi iarăşi: „ pentru aceea datoare este femeia să aibă învelitoare pe cap, pentru îngeri” (I. Cor. 11, 7-10) . Precum, zic, este cinstit şi sfânt lucru a-şi avea femeile capul lor acoperit când se roagă, tot aşa este cinstit şi sfânt să aibă şi faţa acoperită; pentru că din acest acoperământ al feţei lor, şase bunătăţi se pricinuiesc: 1) pricinuiesc cinste lor înşile, sfială şi smerită cugetare; 2) pricinuiesc bărbaţilor l...

P ărintele Iulian este un călugăr. Adică un adevărat bătrân frumos. Eu îl iubesc tare mult pe avva Iulian pentru că trăieşte ceea ce învaţă pe alţii. Ai văzut pe aproapele, L’ai văzut pe Dumnezeu, asta îmi vine în gând atunci când îl întâlnesc. Dacă aş fi putut să’mi aleg un bunic drag, de poveste, exact aşa l’aş fi visat. Când se luminează faţa lui parcă se înseninează tot Prodromul. Aştept mereu să’l zăresc venind încet în noapte, luminând cu barba sa albă ca laptele întunericul tainic al liturghiilor prodromite. Mi’e drag să’l văd mereu în strana dreaptă a pronaosului sau cu crucea în mână, când ne primeşte în chilie la mărturisire… – Părinte, toată lumea vorbeşte că aţi numit Sinodul, sinod tâlhăresc… – Ei, ce am spus, am spus. Fiecare are o părere a lui. Şi eu o am pe a mea. Şi tu o ai pe a ta. Şi mulţi dintre ierarhii români aveau părerile lor cum că mitropolitul trebuia caterisit, sau măcar să i se asigure o retragere onorabilă. Dar nu ştiu ce s’a întâmplat dintr’o ...

(1815-1894) „ L a prima vedere, noi avem cu romano-catolicii multe asemănări… La o cercetare amănunţită este evident oricui cît de departe sunt de adevăr. Propagandişti vicleni încearcă să ne smintească cu imaginea de ansamblu, ascunzîndu-ne deosebirile. Deosebiri care ne sar în ochi, ei le atenuează prin strîmbă tîlcuire. De pildă, la Gagarin…”La voi – spune el – nu este lămurit soborniceşte cum trebuie să credem în originea Sfîntului Duh; de aceea, pentru voi credinţa despre purcederea Sfîntului Duh şi de la Fiul este o părere personală, pe care dacă cineva o acceptă, în nici un chip nu va fi supus judecăţii Bisericii sale”. Observaţi sofismul? Dar, oare, credinţa neîncetată a Bisericii că El nu purcede de la Fiul, nu reprezintă tocmai glasul Bisericii? Şi dacă dogma lor nu a fost acceptată, oare nu înseamnă că întreaga Biserică spune că nu trebuie să se creadă în ea? Iar Sinodul din vremea patriarhului Fotie şi a papei Ioan al VIII-lea nu a anatemizat, oare, pe cei ce accepta...