Maica Domnului îi scrie într-o carte pe cei ce vin în Sfântul Munte Athos
Odată, părintele Andrei, care mai târziu a ajuns stareț la Mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte Athos, se afla la metocul mănăstirii, la Monoxiliti, care se află mai la o margine a Sfântului Munte, aproape de Uranopolis. Într-una din zile, coborând la mare să aducă câteva lemnele pe care le avea adunate, a văzut o femeie îmbrăcată în negru stând pe o piatră, în mână femeia avea trei cărți. Când a văzut-o, părintele Andrei a rămas nedumerit. S-a apropiat de ea și a întrebat-o:
„Cine ești și ce faci aici? Poate ai nevoie să te ajut cu ceva!”.
Atunci femeia i-a zis:
„Eu sunt Stăpâna acestor locuri. Într-o carte îi scriu pe cei care vin în Sfântul Munte și rămân pentru totdeauna, în a doua pe cei care vin și se nevoiesc un timp, apoi pleacă, iar în a treia pe cei care doar vizitează și pleacă”.
Părintele Andrei a privit-o nedumerit și luându-și lemnele a plecat spre casa unde locuia. S-a dus apoi în bisericuță să-și facă Vecernia. Când s-a uitat la icoana Maicii Domnului a tresărit: avea același chip ca femeia pe care o întâlnise. A ieșit în grabă din biserică și a plecat spre mare. Când a ajuns, nu a mai găsit-o. Atunci, cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să i se arate din nou. Pe când se ruga a simțit o mireasmă foarte plăcută, dar pe Maica Domnului nu a mai văzut-o.
