” D e vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău". (Psalmi 131; 12) ♱   Î nchinăciune şi recunoştinţă aduc cuvioşiei tale Părinte al cerului curat, de Dumnezeu înţelepţit... Tăcerea nepătrunsă ce'ţi luminează în noapte taine E rugăciune vie ce împarţi ades în duh smerit. P ăşeşti sfios de'atâtea ori al sfintei case prag Purtând pe haine întunecate durerea ce ne poartă. Te rogi însingurat icoanelor cu al mătăniei şirag Şi în genunchi laşi darul bunătății să se vadă. E candela aprinsă în chilia cu spaţiu îngust şi infinit Acolo unde liniştea te ia în braţe, frumos, la înălţime ! Trăieşti lumina lină; eşti lui Iisus Hristos menit Tu înger pământesc plin de împliniri sublime ! I ar bucuria împărtăşeşti creaţiei de pretutindeni Acelor care te'nțeleg curat în lumea ta ascunsă, Apropii idealuri vechi şi întrepătrunzi noile întinderi Prin harul de la Dumnezeu ce'ţi este ...

RÂNDUIALA SLUJBEI DIN DUMINICA ORTODOXIEI Sinodul local din Constantinopol care a avut loc în anul 842, întărind hotărârile dogmatice ale Sinodului al VII-lea A-toată-lumea, a înfiinţat sărbătorirea anuală a biruinţei Ortodoxiei asupra eresurilor. Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, care se afla în fruntea Soborului, a alcătuit în acest scop o rânduială deosebită a Dreptei Credinţe. Odată cu răspândirea credinţei celei curate a ortodoxiei, această rânduială s-a înrădăcinat în întreaga Împărăţie a Răsăritului Creştinesc, iar această pravilă începu să se săvârşească pretutindeni în întâia duminică a Postului Mare sub numele de slujba „Rânduielii Duminicii Ortodoxiei” mai întâi de către arhiereii eparhiilor în catedrale, ca apoi, câştigând norodul spre buna învăţătură şi înţelepţire, a ajuns a fi săvârşită şi de parohiile bisericilor şi de stareţii mănăstirilor. După isprăvirea citirii ceasurilor, spre locul obişnuit unde se află arhiereul în veşminte (preotu...

”Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei.”   (Fapte 17, 33-34) ✝️ D in scrisoarea Sfântului Dionisie Areopagitul care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul din Ghetsimani, se păstrează această frumoasă descriere:  ” Î naltă, peste mijlocie, foarte sveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt ; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură. C ât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată... T oată înfățişarea şi purtarea ei er...

N imeni să nu se scandalizeze de cei răi, căci acest lucru l-a spus Scriptura de la început. Şi ce este dacă şi cei buni se veselesc şi cei răi sunt pedepsiţi? Una din acestea două e natural să se întâmple, iar alta deloc; anume, ca aceia răi să fie pedepsiţi, aceasta se poate, iar ca aceia buni pururea să se bucure, aceasta nu se poate. Nimeni n-a fost asemenea lui Pavel, şi totuşi în necazuri şi-a petrecut întreaga viaţă; în lacrimi, în suspinuri, noaptea şi ziua, după cum zice: „timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi” (Faptele Apostolilor 20, 31) , şi: „mă împresoară în toate zilele”. (II Corinteni 11, 28) N u că doar astăzi se bucura, iar mâine se întrista, ci în fiecare zi nu înceta a fi scârbit. Deci, cum de a zis că „cei răi vor spori spre mai rău”? N-a spus că se vor bucura de linişte, ci că „vor spori spre mai rău”, adică sporirea lor este în rău. N-a spus că vor fi în fericire. Dar dacă şi sunt pedepsiţi, de acee...

    „Este mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte, este mai mare decât toate buruienile” (Matei 13, 32) H ristos zice că ceea ce se întâmplă cu grăuntele de muştar, se întâmplă şi cu propovăduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toţi, cei mai mici dintre toţi, dar, totuşi, lucrând în ei o putere mare, Evanghelia s-a propovăduit în toată lumea. L a pilda grăuntelui de muştar, Domnul adaugă încă şi pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a dospit. Adică, precum aluatul dospeşte o cantitate mare de făină, aşa Apostolii, zice El, vor întoarce toată lumea. Ş i vezi înţelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arăta că, precum acelea se fac, adică creşterea grăuntelui de muştar şi dospirea întregii frământături, tot aşa va fi şi cu propovăduirea Evangheliei la toată lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea să-I stea împotrivă şi să-I zică: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncându-...

C eea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor ! D acă Ioan, încă în pântecele mamei sale fiind, când a venit Maria la Elisabeta, a săltat de bucurie, cu cât mai mult noi, astăzi, văzând nu pe Maria, ci pe Însuşi Mântuitorul nostru, trebuie să săltăm cu bucurie şi să prăznuim, să ne minunăm şi să ne uimim de Taina cea mare a întrupării lui Hristos, care covârşeşte toată priceperea omenească. S ocoteşte numai ce minune ar fi când dintr-o dată soarele s-ar pogorî din cer şi s-ar mişca pe pământ şi de aici şi-ar împrăştia razele sale. Deci, dacă aceasta s-ar întâmpla măcar numai cu o stea a pământului, ar trebui să pună în cea mai mare uimire pe toţi cei ce ar vedea. Gândeşte şi cumpăneşte apoi cât de minunat este a vedea pe Soarele dreptăţii cum răspândeşte razele Sale din Trupul Său...

U n preot dintr'o cetate Nu vestit, dar în etate Slujea'n centru, la oraș În sfințitul său locaș. B iserica îi era mare Adesea neîncăpătoare Și'i venea, și să tot fie Mult norod la Liturghie. U neori, însă, pe gânduri Se întreba în multe rânduri Dacă toți acești con'frați Sunt creștini adevărați: " D oamne, câți 'or fi din ei Creștini buni, nu farisei Care vin pentru credință Și nu din obișnuință...!? C are vin pentru Hristos Și duhovnicesc folos, Și se roagă cu dorire Pentru a lor mântuire !?" N 'a trecut prea multă vreme Ca sita să'nceapă cerne Și astfel grâul cules De neghină s'a ales !

A scultă, iubitule: de vrei să nu se facă faptele tale deşarte şi zilele tale nelucrătoare şi lipsite de cîştigul nădăjduit de cei ce vieţuiesc cu dreaptă socoteală în linişte, să fie însăşi intrarea ta în aceasta cu dreaptă socoteală. Să nu faci aceasta cu alt gînd, ca să nu ajungi ca cei mulţi. Ci să ai neclintită în cugetare ţinta ei, ca spre ea să se îndrepteze toate faptele vieţuirii tale. Şi întreabă pe cei ce cunosc aceasta mai mult din cercare şi nu numai din cunoştinţă. Şi să nu te opreşti pînă nu te vei deprinde în toate cărările faptelor ei. Şi cercetează tot pasul pe care-l faci: ia seama dacă înaintezi prin el pe calea cuvenită, sau te-ai abătut pe vreo cărare, în afară de cea pe care trebuie să umbli. Şi să nu crezi că vieţuirea închinată întru totul liniştirii se desăvîrşeşte numai prin faptele cele arătate. D e doreşti să afli ceva şi să ajungi la aceea prin cercarea ta, ia seama la semnele şi dovezile ce se arată în sufletul tău la orice pas pe care-l faci şi ...

A uzind eu, neputinciosul, că există oarecare stare de viaţă şi smerenie mare şi neobişnuită a celor aflaţi într-o mânăstire deosebită, numită ÎNCHISOAREA, supusă mai înainte pomenitului luminător al luminătorilor, l-am rugat pe acel drept să-mi înlesnească să ajung şi eu acolo. Şi marele bărbat a ascultat rugămintea mea, nevrând să întristeze sufletul meu nicio dată, întru nimic. A jungând deci eu în mânăstirea celor ce se pocăiau şi în locul celor ce plângeau cu adevărat, am văzut într-adevăr, dacă nu e prea îndrăzneţ să spun, ‘cele ce ochiul omului nepăsător nu le-a văzut şi la inima omului trândav nu s-au suit’ (1 Cor. 2,9), lucruri şi cuvinte care pot să-L silească pe Dumnezeu; îndeletniciri şi chipuri de viaţă care pot încovoia în scurt timp iubirea Lui de oameni. A m văzut pe unii din vinovaţii aceia nevinovaţi, stand toată noaptea până dimineaţa afară, în aer liber, cu picioarele nemişcate, clătinându-se de somn în chip jalnic, prin silirea firii, şi nedăruindu-şi ni...

"Siliţi-vă să pliniţi întocmai şi să păziţi cele scrise în lege, neabătându-vă de la ea nici la dreapta, nici la stânga." (Iosua Navi 23; 6) ”...Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare ERES osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări.” (15 I,II Constantinopol -861) ✝️ Î n apostazie generală sunt de la Creta (iunie 2016) ierarhii care au semnat documentele eretice impu...

O femeie de la țară credincioasă, gospodină Ce mai toată ziulica trebăluia prin grădină Avea oarece'ncercare și astfel s'a cugetat; Să ceară sfat de la preot, la Biserica din sat: - Părinte, am o vecină care într'una mă ceartă. Până și câinii ei slobozi mă gonesc și mă tot latră ! Rog a face rugăciune, Dumnezeu să'i potolească, Domnu' prin sfinția voastră, poate'o să mă miluiască...  - Fiică, eu 'oi mijloci cu a mea smerită rugă Și la Sfânta Liturghie te voi pomeni, la slujbă ! Dar să știi un singur lucru: nici eu, dar nici Cel de Sus În purtarea Sa de grijă nu te va milui înde'ajuns Dacă tu însăți și'acasă, ziua - noaptea'n rugăciuni N'ai să stărui în postire, în metanii și s'aduni Har și vorbe cu blândețe, tăcere, dar și răbdare... Pentru că Domnul din Ceruri știe pentru fiecare Ce încercări să'i aducă, ispite și cercetări... Ca mai apoi să trimită sfinte binecuvântări !  ©StMS  "Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdăt...

IUBIŢII MEI FRAŢI ŞI SURORI ÎNTRU DOMNUL P entru dragostea lui Hristos, care ne apropie duhovniceşte pe cei risipiţi şi nemângâiaţi părinteşte, pe cei oropsiţi (cari suntem de o credinţă şi un cin), vă rog eu mult păcătosul şi nevrednicul vostru frate, să mă îngăduiţi a vă face o mică mărturisire: Ş tiţi că fiecare om se îndeletniceşte în viaţă cu ceea ce a învăţat de mic: plugarul cu aratul, morarul cu măcinatul, croitorul cu cusutul, lemnarul cu cioplitul, bucătarul cu gătitul, doctorul cu lecuitul şi fiecare lucrează acolo unde se pricepe şi unde este obişnuit. E u unul n-am avut parte să deprind vreo meserie ca lumea, prin care să mă înlesnescă în viaţă. Am fost de mic stângaci la lucruri practice şi văzând ai mei că nu pot scoate nimic din mine, m-au dat pe mâna dascălilor, care s-au străduit săracii cu mine nu mai puţin de 12 ani de zile, până ce m-au învăţat desăvârşit a citi şi a scrie. D upă ce le-am scos peri albi în cap şi când credeau că au făcut om din...

A șa zice Domnul: „Fiul omului, să mergi și să spui fiilor lui Israel și să grăiești cuvintele Mele către dânșii. Să nu te temi de dânșii, nici să nu te înspăimântezi de fața lor, fiindcă neam îndărătnic sunt. Pentru că strajă te-am pus pe tine peste casa lui Israel. Ca, auzind tu cuvântul din gura Mea, să-i îngrozești pe ei, în numele Meu. Când zic Eu celui fără de lege: Cu moarte vei muri, si nu-i vei spune lui, nici nu vei zice celui fără de lege să părăsească și să se întoarcă din calea lui cea rea, ca să fie viu, iar cel fără de lege va muri în fărădelegile lui, apoi, sângele lui, din mâinile tale, îl voi cere. Iar, de-i vei spune tu celui fără de lege și nu se va întoarce de la fărădelegile sale, si din calea sa cea rea, si cel păcătos va muri întru fărădelegile sale, atunci tu îți vei izbăvi sufletul tău. Si, dacă vreun drept se va abate din calea cea dreaptă a sa și va face păcate, și osânda este pusă înaintea sa, si el va muri, fiind de tine lăsat să moară în fărădelegi...

„ L auda și mântuirea creștinilor este mărturisirea dreptei credințe și să nu fie de acord nimeni să devină prieten cu cei care cugetă cele opuse acesteia, ci să respecte porunca și Testamentul Domnului Hristos nepătat, neîntinat și nefalsificat de orice erezie, până la cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.”  (Sfântul Efrem Sirul, Cuvânt despre iubirea față de săraci, în Opere, volumul al V-lea, p. 140) ” C um voi putea eu, Efrem cel prea mic, şi păcătos, şi plin de greşeli, să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciunea şi pe credincioşii cei de pretutindeni i-a luminat, şi pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul şi zidirea, şi a mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor. Ş i voi grăi întru dureri şi voi spune întru suspine pentru sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru cel prea fără de ruşine şi cumplit balaur (Antihristul), ce...

” Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. ” (Galateni 3, 27-28) P entru un creştin adevărat Ortodoxia este închinarea lui Dumnezeu în Duh şi Adevăr. Duhul este slava creştinilor (In. 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie, iar unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. Sfântul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei spune că: „ Cel care vrea să se mântuiască, înainte de toate trebuie să ţină Dreapta Credinţă, pe aceasta însă cine nu o va păstra întreagă şi nevătămată, în afară de faptul că va avea numeroase necazuri, în veci va pieri ” (Simbolul Sfântului Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei,. „Psaltirea comentată”). P ornirea conştientă de a contrazice învăţătura oficială a Bisericii, precum şi raţionamentele omeneşti, introduse în învăţătura credinţei creşti...

S fânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, rămânând orfană și în scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilița, fiind hrănită și venind în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei proști. Ei se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate. D eci, s-a întâmplat că fecioara Marina, care acum era de 12 ani...

” Credința adevărată o spune dreptul, iar mărturia nedrepților este înșelătoare. ”  (Pilde 12, 18) C ei care își spun "nepomenitori" s-au exclus singuri din Biserică pentru că doar ateii sunt nepomenitori în adevăratul sens al cuvântului. Aceștia nu pomenesc pe nimeni; nici pe Dumnezeu, nici pe Maica Domnului, nici sfinți, nici neamuri, rude sau prieteni... în rugăciunile lor. N u devine cineva nepomenitor doar că nu pomenește la slujbe un ierarh ecumenist sau eretic. De unde supradimensionarea aceasta a ierarhului de parcă ar fi Dumnezeu !? Este rodul atașamentului excesiv de lider ce a săpat în conștiința unora care totuși cred că nu mai împărtășesc deloc convingerile papiste... T răind în iluzia că mai marii instituției clericale apostați ar mai putea fi conducători și adevărați păstori ai Bisericii, aceștia au făcut pact cu indecizia recunoscând încă autoritatea vânzătorilor de credință cu toate că iudele actuale s-au lepădat de ei și i-au exclus din bi...