C eea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor ! D acă Ioan, încă în pântecele mamei sale fiind, când a venit Maria la Elisabeta, a săltat de bucurie, cu cât mai mult noi, astăzi, văzând nu pe Maria, ci pe Însuşi Mântuitorul nostru, trebuie să săltăm cu bucurie şi să prăznuim, să ne minunăm şi să ne uimim de Taina cea mare a întrupării lui Hristos, care covârşeşte toată priceperea omenească. S ocoteşte numai ce minune ar fi când dintr-o dată soarele s-ar pogorî din cer şi s-ar mişca pe pământ şi de aici şi-ar împrăştia razele sale. Deci, dacă aceasta s-ar întâmpla măcar numai cu o stea a pământului, ar trebui să pună în cea mai mare uimire pe toţi cei ce ar vedea. Gândeşte şi cumpăneşte apoi cât de minunat este a vedea pe Soarele dreptăţii cum răspândeşte razele Sale din Trupul Său...

U n preot dintr'o cetate Nu vestit, dar în etate Slujea'n centru, la oraș În sfințitul său locaș. B iserica îi era mare Adesea neîncăpătoare Și'i venea, și să tot fie Mult norod la Liturghie. U neori, însă, pe gânduri Se întreba în multe rânduri Dacă toți acești con'frați Sunt creștini adevărați: " D oamne, câți 'or fi din ei Creștini buni, nu farisei Care vin pentru credință Și nu din obișnuință...!? C are vin pentru Hristos Și duhovnicesc folos, Și se roagă cu dorire Pentru a lor mântuire !?" N 'a trecut prea multă vreme Ca sita să'nceapă cerne Și astfel grâul cules De neghină s'a ales !

A scultă, iubitule: de vrei să nu se facă faptele tale deşarte şi zilele tale nelucrătoare şi lipsite de cîştigul nădăjduit de cei ce vieţuiesc cu dreaptă socoteală în linişte, să fie însăşi intrarea ta în aceasta cu dreaptă socoteală. Să nu faci aceasta cu alt gînd, ca să nu ajungi ca cei mulţi. Ci să ai neclintită în cugetare ţinta ei, ca spre ea să se îndrepteze toate faptele vieţuirii tale. Şi întreabă pe cei ce cunosc aceasta mai mult din cercare şi nu numai din cunoştinţă. Şi să nu te opreşti pînă nu te vei deprinde în toate cărările faptelor ei. Şi cercetează tot pasul pe care-l faci: ia seama dacă înaintezi prin el pe calea cuvenită, sau te-ai abătut pe vreo cărare, în afară de cea pe care trebuie să umbli. Şi să nu crezi că vieţuirea închinată întru totul liniştirii se desăvîrşeşte numai prin faptele cele arătate. D e doreşti să afli ceva şi să ajungi la aceea prin cercarea ta, ia seama la semnele şi dovezile ce se arată în sufletul tău la orice pas pe care-l faci şi ...

A uzind eu, neputinciosul, că există oarecare stare de viaţă şi smerenie mare şi neobişnuită a celor aflaţi într-o mânăstire deosebită, numită ÎNCHISOAREA, supusă mai înainte pomenitului luminător al luminătorilor, l-am rugat pe acel drept să-mi înlesnească să ajung şi eu acolo. Şi marele bărbat a ascultat rugămintea mea, nevrând să întristeze sufletul meu nicio dată, întru nimic. A jungând deci eu în mânăstirea celor ce se pocăiau şi în locul celor ce plângeau cu adevărat, am văzut într-adevăr, dacă nu e prea îndrăzneţ să spun, ‘cele ce ochiul omului nepăsător nu le-a văzut şi la inima omului trândav nu s-au suit’ (1 Cor. 2,9), lucruri şi cuvinte care pot să-L silească pe Dumnezeu; îndeletniciri şi chipuri de viaţă care pot încovoia în scurt timp iubirea Lui de oameni. A m văzut pe unii din vinovaţii aceia nevinovaţi, stand toată noaptea până dimineaţa afară, în aer liber, cu picioarele nemişcate, clătinându-se de somn în chip jalnic, prin silirea firii, şi nedăruindu-şi ni...

"Siliţi-vă să pliniţi întocmai şi să păziţi cele scrise în lege, neabătându-vă de la ea nici la dreapta, nici la stânga." (Iosua Navi 23; 6) ”...Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare ERES osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări.” (15 I,II Constantinopol -861) ✝️ Î n apostazie generală sunt de la Creta (iunie 2016) ierarhii care au semnat documentele eretice impu...

O femeie de la țară credincioasă, gospodină Ce mai toată ziulica trebăluia prin grădină Avea oarece'ncercare și astfel s'a cugetat; Să ceară sfat de la preot, la Biserica din sat: - Părinte, am o vecină care într'una mă ceartă. Până și câinii ei slobozi mă gonesc și mă tot latră ! Rog a face rugăciune, Dumnezeu să'i potolească, Domnu' prin sfinția voastră, poate'o să mă miluiască...  - Fiică, eu 'oi mijloci cu a mea smerită rugă Și la Sfânta Liturghie te voi pomeni, la slujbă ! Dar să știi un singur lucru: nici eu, dar nici Cel de Sus În purtarea Sa de grijă nu te va milui înde'ajuns Dacă tu însăți și'acasă, ziua - noaptea'n rugăciuni N'ai să stărui în postire, în metanii și s'aduni Har și vorbe cu blândețe, tăcere, dar și răbdare... Pentru că Domnul din Ceruri știe pentru fiecare Ce încercări să'i aducă, ispite și cercetări... Ca mai apoi să trimită sfinte binecuvântări !  ©StMS  "Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdăt...

IUBIŢII MEI FRAŢI ŞI SURORI ÎNTRU DOMNUL P entru dragostea lui Hristos, care ne apropie duhovniceşte pe cei risipiţi şi nemângâiaţi părinteşte, pe cei oropsiţi (cari suntem de o credinţă şi un cin), vă rog eu mult păcătosul şi nevrednicul vostru frate, să mă îngăduiţi a vă face o mică mărturisire: Ş tiţi că fiecare om se îndeletniceşte în viaţă cu ceea ce a învăţat de mic: plugarul cu aratul, morarul cu măcinatul, croitorul cu cusutul, lemnarul cu cioplitul, bucătarul cu gătitul, doctorul cu lecuitul şi fiecare lucrează acolo unde se pricepe şi unde este obişnuit. E u unul n-am avut parte să deprind vreo meserie ca lumea, prin care să mă înlesnescă în viaţă. Am fost de mic stângaci la lucruri practice şi văzând ai mei că nu pot scoate nimic din mine, m-au dat pe mâna dascălilor, care s-au străduit săracii cu mine nu mai puţin de 12 ani de zile, până ce m-au învăţat desăvârşit a citi şi a scrie. D upă ce le-am scos peri albi în cap şi când credeau că au făcut om din...

A șa zice Domnul: „Fiul omului, să mergi și să spui fiilor lui Israel și să grăiești cuvintele Mele către dânșii. Să nu te temi de dânșii, nici să nu te înspăimântezi de fața lor, fiindcă neam îndărătnic sunt. Pentru că strajă te-am pus pe tine peste casa lui Israel. Ca, auzind tu cuvântul din gura Mea, să-i îngrozești pe ei, în numele Meu. Când zic Eu celui fără de lege: Cu moarte vei muri, si nu-i vei spune lui, nici nu vei zice celui fără de lege să părăsească și să se întoarcă din calea lui cea rea, ca să fie viu, iar cel fără de lege va muri în fărădelegile lui, apoi, sângele lui, din mâinile tale, îl voi cere. Iar, de-i vei spune tu celui fără de lege și nu se va întoarce de la fărădelegile sale, si din calea sa cea rea, si cel păcătos va muri întru fărădelegile sale, atunci tu îți vei izbăvi sufletul tău. Si, dacă vreun drept se va abate din calea cea dreaptă a sa și va face păcate, și osânda este pusă înaintea sa, si el va muri, fiind de tine lăsat să moară în fărădelegi...

„ L auda și mântuirea creștinilor este mărturisirea dreptei credințe și să nu fie de acord nimeni să devină prieten cu cei care cugetă cele opuse acesteia, ci să respecte porunca și Testamentul Domnului Hristos nepătat, neîntinat și nefalsificat de orice erezie, până la cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.”  (Sfântul Efrem Sirul, Cuvânt despre iubirea față de săraci, în Opere, volumul al V-lea, p. 140) ” C um voi putea eu, Efrem cel prea mic, şi păcătos, şi plin de greşeli, să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciunea şi pe credincioşii cei de pretutindeni i-a luminat, şi pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul şi zidirea, şi a mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor. Ş i voi grăi întru dureri şi voi spune întru suspine pentru sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru cel prea fără de ruşine şi cumplit balaur (Antihristul), ce...

” Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. ” (Galateni 3, 27-28) P entru un creştin adevărat Ortodoxia este închinarea lui Dumnezeu în Duh şi Adevăr. Duhul este slava creştinilor (In. 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie, iar unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. Sfântul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei spune că: „ Cel care vrea să se mântuiască, înainte de toate trebuie să ţină Dreapta Credinţă, pe aceasta însă cine nu o va păstra întreagă şi nevătămată, în afară de faptul că va avea numeroase necazuri, în veci va pieri ” (Simbolul Sfântului Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei,. „Psaltirea comentată”). P ornirea conştientă de a contrazice învăţătura oficială a Bisericii, precum şi raţionamentele omeneşti, introduse în învăţătura credinţei creşti...

S fânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, rămânând orfană și în scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilița, fiind hrănită și venind în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei proști. Ei se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate. D eci, s-a întâmplat că fecioara Marina, care acum era de 12 ani...

” Credința adevărată o spune dreptul, iar mărturia nedrepților este înșelătoare. ”  (Pilde 12, 18) C ei care își spun "nepomenitori" s-au exclus singuri din Biserică pentru că doar ateii sunt nepomenitori în adevăratul sens al cuvântului. Aceștia nu pomenesc pe nimeni; nici pe Dumnezeu, nici pe Maica Domnului, nici sfinți, nici neamuri, rude sau prieteni... în rugăciunile lor. N u devine cineva nepomenitor doar că nu pomenește la slujbe un ierarh ecumenist sau eretic. De unde supradimensionarea aceasta a ierarhului de parcă ar fi Dumnezeu !? Este rodul atașamentului excesiv de lider ce a săpat în conștiința unora care totuși cred că nu mai împărtășesc deloc convingerile papiste... T răind în iluzia că mai marii instituției clericale apostați ar mai putea fi conducători și adevărați păstori ai Bisericii, aceștia au făcut pact cu indecizia recunoscând încă autoritatea vânzătorilor de credință cu toate că iudele actuale s-au lepădat de ei și i-au exclus din bi...

''Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.'' (Ecl.1,9) Pentru asemănarile existente cu situația din zilele noastre și pentru o înțelegere mai adâncă asupra naturii luptelor care au cutremurat Biserica în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, vă îndemnăm să citiți fragmentul de mai jos, care încheie lucrarea “Despre Sfântul Duh” a Sfântului Vasile cel Mare. Chiar dacă arianismul în forma de odinioară nu mai reprezintă pericolul principal, astăzi putem vedea frământările prin care trece Biserica, mai ales după furtuna declanșată de sinodul tâlhăresc din Creta (iunie 2016).  După un an și jumătate putem spune că cea mai fidelă descriere a situației actuale a Bisericii o face Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. 

Î mpăratul Persiei, numit de istorici Narsita, a trăit pe vremea cînd în Roma împărăţea prea păgînul împărat Diocleţian. Acesta se cunoaşte din fapte, că ori era cu totul creştin, ori că nu era departe de creştinătate. Însă se ştie din istorie că au fost în acest fel unii din împăraţii Persiei. Acest împărat, trăind cu împărăteasa multă vreme şi neavînd copii de parte bărbătească, dorea foarte mult şi se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu să le dăruiască un fiu. Dumnezeu, ascultîndu-i rugăciunea, după mulţi ani împărăteasa a zămislit pe acest mare plăcut al lui Dumnezeu şi mare vieţuitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie. I ar diavolul, care urăşte neamul omenesc, prevăzînd binele ce avea să fie după oarecare semne şi voind a face împiedicare, s-a închipuit în felul unui om străin; şi, venind la împărat, i-a zis: "Împărate, să ştii că pruncul ce s-a zămislit în pîntecele împărătesei tale nu este de la tine, ci de la unul din supuşii tăi. Dacă voieşti să cunoşti adevărul, ...

U na dintre marile datorii duhovnicești ale creștinilor este mărturisirea păcatelor. Trebuie să știm mai întăi că toții greșim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alții mai puțin, și nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură, care zice: Toți multe greșim. Iar de  vom zice că păcat nu avem, pe noi înșine ne înșelăm și adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios și drept este Dumnezeu, ca să ne ierte noua păcatele și să ne curățească pe noi de toată întinăciunea și nedreptatea. T aina Mărturisirii sau a Spovedaniei cuprinde patru părți. Prima parte este durerea inimii pentru păcate. Să-mi pară rău și să plâng pentru păcatul prin care am supărat pe Dumnezeu. A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic. A treia este facerea canonului. A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Aceasta se numește epicleza duhovniciei, adică venirea Duh...

D e Ţi’am greşit, o, Doamne, Să nu mă ierţi degrab… Trimite a Ta pedeapsă Pe sufletul meu slab... Dar să’mi rămâi alături, Să nu mă părăseşti. O, Doamne al mântuirii, Atunci să mă întăreşti ! …Să’mi luminezi fiinţa Robită de întuneric, Să’mi dai a Ta răbdare În trupul meu vremelnic… Să’mi rânduieşti în pace Sărmana’mi mântuire Şi’apoi să’mi dai Iertarea… …Dar Voia Ta să fie ! A min. ©StMS

M oartea nu e moarte, ci plecare și mutare de la cele mai rele la cele mai bune. (Sfântul Ioan Gură de Aur) M ulte lucruri vrem să le aflăm şi să le înţelegem, dar mai ales vremea când va veni sfârşitul lumii. Apostolul Pavel, pentru a potoli această nepotrivită preocupare a noastră, scrie într-o epistolă de-a lui: „ Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că precum un fur noaptea, aşa vine ziua Domnului ” (I Tesaloniceni 5, 1-2) . A dică ce vom câştiga dacă ştim când va fi a doua venire a Domnului? Spuneţi-mi. Să ne închipuim că va veni după douăzeci de ani, sau după treizeci, sau după o sută. Ce însemnătate poate avea asta pentru noi? Nu cumva pentru fiecare dintre noi sfârşitul nu vine odată cu moartea lui? Aşadar de ce-ţi faci dureri de cap şi te chinui să afli despre sfârşitul lumii? Din păcate, însă, aşa cum se întâmplă şi în multe alte împrejurări, când suntem nepăsători faţă de lucrurile care ne pr...

Cuvântul I : Despre lepădarea de viaţa deşartă şi despre retragere D umnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mîntuirea tuturor: al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vîrstnicilor. Căci e ca răspîndirea luminii, ca arătarea soarelui, ca schimbarea ceasurilor. Şi altfel nu poate fi. « Că la Dumnezeu nu e căutare la faţă » (Rom. 2, 11) .  N ecinstitor de Dumnezeu este cel părtaş de firea raţională (cuvîntătoare), muritoare, care fuge de bună voie de viaţă şi socoteşte pe Făcătorul său, cel pururea existent, ca neexistent. C ălcător de lege este cel ce răstălmăceşte legea lui Dumnezeu cu mintea lui cea sucită şi cel ce socoteşte că crede, dar se împotriveşte în chip eretic lui Dumnezeu. C reştin este ce...

(1903-1993) ”Eu nu sunt pentru ecumenism; socotesc cã ecumenismul este produsul masoneriei ; iarãşi vor sã relativizeze credinţa adevãratã. A avut dreptate Biserica zicînd cã nu prea suntem uniţi. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru .  Biserica Romano-Catolicã şi Biserica Ortodoxã nu sunt douã surori .  Nu existã decît un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos.   Nu poate exista decît un singur trup, adicã o singurã Bisericã. Deci noţiunea de Biserici surori este improprie.” „Au venit odatã şi aici, la un congres al ecumeniştilor. Şi unul dintre reprezentanţii lor a susţinut ideile socialiste. Eu i-am combãtut şi vorbeam mereu de Hristos. Iar mã întrebau: “De ce tot vorbiţi de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au supãrat teribil şi, dupã ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru cã vorbeam de Hristos şi nu de probleme de-astea sociale. De ce sã mai stau de vorbã cu ei care au fãcut femeile preoţi, sunt de acord cu homose...

  P reotul trebuie să fie pregătit pentru a lupta cu toţi: şi cu elenii şi cu iudeii şi cu ereticii ! C el care are de luptat cu toţi aceşti duşmani, trebuie să cunoască felul de luptă al fiecăruia. A celaşi om trebuie să fie şi arcaş, şi aruncător cu praştia, şi căpetenie, şi ostaş, şi general, şi pedestraşi cavalerist; să ştie să lupte şi pe mare şi pe metereze. în bătăliile obşteşti, fiecare ostaş luptă cu arma pe care o are şi cu ea atacă şi se apără de duşmani; în lupta pe care o are de dus preotul, nu-i aşa. D acă cel care vrea să învingă nu cunoaşte toate felurile de luptă, diavolul ştie să răpească oile, că bagă înăuntrul Bisericii pe tâlharii săi prin acea parte pe care preotul n-a păzit-o bine. Dar asta nu se întâmplă când diavolul simte că păstorul ştie toate ştiinţele şi cunoaşte bine toate vicleniile lui. D e aceea preotul trebuie să se întărească din toate părţile. O cetate, atâta vreme cât este înconjurată de ziduri puternice, îşi râde de asedi...

  S ceptrul împărăţiei Romei luîndu-l cu nevrednicie păgînul Diocleţian, foarte mult se silea la necurata slujbă idolească. El mai întîi cinstea pe Apolon vrăjitorul, ca şi cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor să fie. Pentru că diavolul petrecînd în acel idol neînsufleţit, dădea răspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciună proorocind despre cele ce vor să fie, deşi niciodată nu se împlineau proorociile lui. Odată, întrebînd Diocleţian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un răspuns ca acesta: "Nu pot cu adevărat, ca mai înainte să-ţi spun cele ce vor să fie, căci împiedicare îmi fac oamenii cei drepţi pe pămînt şi pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capişti; pentru că drepţii sleiesc a noastră putere". D eci, a întrebat Diocleţian pe slujitori: "Cine sînt drepţii aceia de pe pămînt, din pricina cărora zeul Apolon nu poate să proorocească?" Iar slujitorii i-au răspuns: "Creştinii de sub cer sînt drepţii aceia...

♱ P e vremea dreptcredinciosului împărat Iustinian, popoarele iubitoare de Hristos venind în Sfînta Cetate a Ierusalimului, la praznicul înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului, doi tineri, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au plecat din Siria la Ierusalim, să se închine cinstitului lemn al Sfintei Cruci. Numele unuia era Ioan, iar al celuilalt Simeon, fiind amîndoi de neam bun şi bogaţi. Ioan era în vîrstă de 24 de ani şi, avînd femeie tînără, petrecea lîngă tatăl său cel îmbătrînit, deoarece maica lui murise. Simeon era neînsurat, avea o maică văduvă şi bătrînă, în vîrstă de 80 de ani. Amîndoi aceşti tineri se întovărăşiseră între dînşii cu dragostea lui Hristos, ca unii ce erau din aceeaşi ţară şi au petrecut în Ierusalim multe zile, cercetînd împreună sfintele locuri şi închinîndu-se. Pe cînd se întorceau ei într-ale lor, s-au pogorît în valea Ierihonului şi, mergînd pe sub munte, au trecut pe lîngă cetate. V ăzînd ei mînăstirile dimprejurul sfîntu...

P entru a cunoaşte voia lui Dumnezeu Trebuie să trăieşti în ascultare De un părinte duhovnicesc, mai mereu Şi să faci totul cu a lui binecuvântare. A ceasta e libertatea în care s-au regăsit Adevăraţii creştini de prin lume. E singura cale prin care s-au odihnit Monahii ce au avut un renume. V oinţa bună care nu a fost sfinţită De binecuvântarea unui gând smerit S-a transformat în faptă pustiită De bucuria falsă, din timpul irosit. P ropria voinţă e zi înnourată Un trai confuz, nedesluşit curat; Această zi mai poate fi alungată De-a nopţii conştiinţă din păcat. M ai mult, celor ce s-au născut În viaţa lor a doua oară Vor creşte încet, aproape nevăzut Sporind a lor virtute în ocară. C elui ce mult i-a fost dat ca să ştie Din taina simţului duhovnicesc Se va înălţa în sfânta bucurie Sau va cădea din darul cel ceresc. B ătrânul munte Athos păstrează tăcut Parcă nevrând să amintească Un eveniment care s-a petrecut În vi...

Î nvierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat.

Al celui între sfinţi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slãvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru. D e este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi  luminat ! D e este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu ! D e s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.  D e a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã. D e a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã. D e a ajuns cineva dupã ceasul al șaselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit. D e a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se. D e-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeşte pe cel din urmã ca şi pe cel dintâi, odihneşte ...

„ Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești ” (Matei 26, 39) E u cred că mulţi se întreabă pentru ce Hristos a grăit aceste cuvinte; si cei necredincioşi vor răstălmăci aceste cuvinte, spre a întinde cursă fraţilor noştri celor mai slabi. Deci pentru ca noi atât năvălirea acelora să o respingem, cât si pe fraţii noştri să-i scăpăm de nelinişte şi de strâmtoare, să observăm aceste cuvinte mai de aproape, să ne oprim la tâlcuirea acestui loc şi să pătrundem în înţelesul lui cel adânc. C ăci citirea şi audierea cuvintelor nu ajută la nimic, dacă ele nu se şi pricep încă şi vistiernicul acela al împărătesei Candakiei citea, dar cât îi lipsea ucenicul lui Hristos, care să-i tâlcuiască cele citite, el nu înţelegea. Ca nu acelaşi lucru să vi se întâmple si vouă, fiţi cu băgare de seamă la cuvintele noastre, aţintiţi-vă priceperea voastră şi primiţi cuvântarea mea cu suflet plin de luare aminte şi râvnitor...

- se citesc la Denia celor 12 (douăsprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare, cu care si începe Slujba Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi ale Domnului - Troparul C ând măritii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție ! Prima Evanghelie a Patimilor Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1 Z is-a Domnul ucenicilor Săi:  Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El.  Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El, şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată Îl va preaslăvi.  Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după ...